Ordonare genocid

Preşedintele american Barack Obama a organizat la Varşovia o întâlnire cu guvernatorii coloniilor americane din Europa de Est cu scopul de a le ordona să sprijine prin orice mijloace genocidul comis de armata ucraineană în regiunile din estul Ucrainei.

Conform Cartei NATO, Ucraina nu poate deveni niciodată membru al organizației și nici nu are voie să primească asistență militară din partea SUA, întrucât nu recunoaște alipirea Crimeii la Rusia și prin urmare, fiind într-un diferend teritorial cu Moscova, nu îndeplinește una din condițiile de bază. Pentagonul se încăpățânează să integreze Ucraina în NATO, susținând continuarea războiului civil, cu riscul de a o transforma în aceleași ruine ca și Siria, prin genocidul la care sunt supuși minoritarii ruși de către armata ucraineană.

Toate clișeele propagandistice americane gravitează în jurul unei singure idei, anume că Putin caută să „retraseze” frontierele Europei de Est, aşa cum a făcut Adolf Hitler în anii ’30. BarackObama pretinde în fața guvernatorilor coloniilor americane din statele foste comuniste că dorește pacea și că le apără de Rusia dar le îndeamnă să se înarmeze. Bine-nțeles cu armele vechi scoase din înzestrarea de armata americană, vândute la preț de noi.

http://romanian.ruvr.ru/2014_06_05/Directivele-lui-Joe-Biden-pentru-Romania-4610/
Mai mult:
http://romanian.ruvr.ru/2014_06_12/Despre-ce-le-a-vorbit-Obama-la-Varsovia-guvernatorilor-coloniilor-americane-0410/

Anunțuri

Din crimele antieuropene ale americanilor

Iată câteva dovezi ale crimelor coordonate de SUA împotriva europenilor.

Odessa : Un simulacre d’incendie pour couvrir l’exécution d’un des plus atroces massacres jamais vus

Un simulacru de incendiu pentru a acoperi executarea unuia din cele mai atroce masacre.

Aceasta este calea oferită de imperialiștii americani pentru viața voastră românilor.

Mai mult pe:http://wordpress.com/read/post/feed/18480186/435186977/

http://reseauinternational.net/odessa-gaz-neurotoxiques-ete-utilises/

 

Odessa : Un simulacre d’incendie pour couvrir l’exécution d’un des plus atroces massacres jamais vus

https://i0.wp.com/reseauinternational.net/wp-content/uploads/2014/05/869861_original.jpg

Ni jeunes ni vieux n’ont été épargnés ... et pas une arme en vue

Dreptăcismul postpucist

Dreptăcismul postpucist este o specie de circ politic organizat de burghezia roșie românească actuală.

Dreptăcismul este în imaginea dreptacilor o mișcare politică ca în Occident. (Nu trebuie să tragă cineva o bășină în Occident care să nu aibă ecou bășinos și în România). Dreptacii zic că dreptăcismul este orientarea naționalistă (sunt mai multe isme în România: manipulism, curism, lesbianism, ciochism, capitalism, anticomunism, tembelism, pupincurism și multe altele). Fără a fi conștienți de faptul că ismul ,,naționalism” are o conotație peiorativă după ce ideea caracterului național al țărilor și statelor a fost inoculată în jurul mijlocului secolului XIX cu interese ce nu țineau tocmai de neam ci de o combinație de neamuri conform definiției marxiste. Dreptăciștii ori nu vor ori nu pot să admită că operează cu ideea eteroclită de naționalism. Tocmai de aceea patrioții români sunt expuși unei critici virulente de grupurile imperialiste și mondialiste; au mușcat momeala dreptacilor adică momeala superficialității ideologice. Ideea de naționalism este o idee eterogenă și subversivă concepțional: amestecă etniile. Deși pare că are o utilizare rațională, logică termenul naționalism este folosit ambiguu și nu rezistă la o lucrare logică asupra sa. Dacă de exemplu îi întrebăm pe zece dreptaci ce înțeleg prin naționalism este foarte probabil că vor da cel puțin cinci definiții diferite. Admiterea caracterului compozit al națiunii este este viciul din născare al acestui termen. Desigur acest articol nu va structura mintea mogâldanului dreptaci dar este bine că unii vor lua aminte și vor face operațiile logice elementare asupra termenului pentru a porni de la zero.

Până la elucidarea termenului ,,naționalist” însă dreptacii îi dau înainte că doar nu logica îi ține pe ei în picioare ci ciolanul capitalist. Iată cum. Dreptăcismul face parte din panoplia ,, jocului politic democratic” al societății capitaliste multilateral dezvoltate și înaintate spre imperialism. Dreptăcismul are funcția principală de arătare a ,, democrației capitaliste” și a ,,toleranței politice”, a ,,respectului”  față de creativitatea socială și politică a poporului manifestată în ”multitudinea” de grupuri, partide și persoane politice pe care capitaliștii le ,,,admit”  în sistemul lor social. Dreptăcismul este mulțimea foarte ,, diversificată” de entități politice ce apar și dispar continuu în ,, jocul democratic”.

Dreptăcismul postpucist este expresia pipernicită a anumitor tendințe legitime dar mutilate ale poporului român tendințe care au fost reconfigurate ( desfigurate) pentru uzul personal sau de grup capitalist. Dreptăcismul cu toate variantele sale individuale, grupale și statale este expresia politică a impotenței politice a românilor zombificați după lovitura de stat antiromânească executată în 1989.

Una din fisurile prin care se vede hidoșenia capitalismului imperialist este caracterul etnic eterogen al grupurilor dreptace. A doua fisură este consecința primeia: caracterul eterogen al ideologiei dreptăciste care incoerență se exprimă și în doctrină. Dreptacii sunt în România oameni cu convingeri capitaliste. Imediat ce te atingi de problema proprietății dreptacii sar în sus ca arși de focul Gheenei deși sunt creștini jurați. Acestă convingere asupra rolului fundamental jucat de relația de proprietate cangrenează imediat coerența conștiinței morale. Nu îi mai interesează nici un Cristos nici un Iehova nici un dumnezeu: să nu te atingi de proprietate. Românul din popor are un proverb la limită: ,,și popă și hoț… cu două în gură nu poți!” (Al dracului român, nu vrea să se lase nicidecum.)

A treia fisură și totodată criteriu după care îl identifici pe dreptaci este coabitatrea cu orice fel de oameni politici. Când spun coabitarea mă refer la relațiile vitale ale dreptaciului, nu la declarațiile de scenă. Ceea ce îl face pe dreptaci să coabiteze creștinește cu orice potlogar politic este mondialismul, capitalismului actual și eterogenitatea etnică a grupurilor dreptace. Deși el declară că el reprezintă un singur neam și acționează în interesul neamului dreptaciul postpucist este prieten bun cu toată lumea: și cu hoțul și cu popa, și cu gospodina și cu curva, și cu capitalistul și cu comunistul și cu fascistul. Îl poți verifica prin experimentarea proverbului popular: ,,În trei locuri îl poți cunoaște pe un om: la bani, la băutură și la mânie”. Să-l luăm la bani. Din mintea și caracterul dreptaciului postpucist iese duhoarea escrocheriei capitaliste imediat ce îl pui în fața posibilității de a câștiga bani; uită și de mamă și de tată și de patrie adevărată. De altfel dreptaciul postpucist este un fomist dependent de clasa capitaliștilor și joacă după zăngănitul banilor din jebul oligarhului financiar.

O altă caracteristică a dreptaciului postpucist este dreptul lui și faptul că apare pe toate canalele de informare și manipulare masivă unde apare în calitate de victimă a persecuției oficiale pentru ideile sale ,,naționaliste” ,,patriotice” și care arată cu documente că el este legal și constituțional și nu este nicidecum extremist. Omul are dreptate el este chiar agentul burduhanelor capitaliste: este legal constituit, acționează legal deoarece constituția și legile de față sunt expresia intereselor de dreapta adică a capitaliștilor care tolerează toată gama de formațiuni politice se înțelege și pe ,,extremiștii de dreapta”. Ați văzut vreun dreptaci să facă pușcărie politică? Nu are cum pentru că ei sunt constituționali și legali. Pe canalele de informare și manipulare apar foarte bătăioși pentru cauze care nu au nimic cu filonul esențial al vieții românești actuale: homălăii, minorități române din alte țări etc. Unii dintre dreptaci nu își cunosc nici doctrinele pe care le arborează; te trimit la lideri iar liderii lor sunt reprezentanții grupurilor burgheze. Feriți-vă de dreptăciștii postpuciști.

În cotețăria politică românească postpucistă manipulatorii au creat atâta diversiune pe banii prostitului popor că abia mai găsești câte un patriot izolat.

Iresponsabilitatea capitalistă

În slujba capitaliștilor în ultimele luni se cultivă intensificat iresponsabilitatea capitalistă. Iresponsabilitatea capitalistă este acea binevenită atitudine care îl face pe cetățean indiferent  la grija pentru efectele acțiunilor proprii și ale capitaliștilor în viitorul apropiat dar mai ales îndepărtat. În justificarea religioasă a acestei atitudini se poate invoca neînțelepciunea evreiască a eclesiastului de a nu te îngriji de ziua de mâine deoarece are grijă zeul Jahve de ceea ce se  va întâmpla.

Până la Iahve însă te mănâncă sfinții capitaliști care pândesc la colțul străzii speculative a băncăritului și îți dau la cap la timpul potrivit lor. Iresponsabilul capitalist are grija averii lui și nu a vieții tale pe care o lasă în seama zeului Jahve.

Iresponsabilitatea necetățeanului este însă foarte bună pentru satisfacerea legii creșterii necontenite a profitului capitalist. Faptul că nu te interesează ce se va întâmpla dacă tu ca om matur te dezveți de muncă, dacă fiul tău nu deprinde munca ci furtul capitalist iar fiica ta deprinde înșelăciunea și parazitismul social vor avea urmări favorabile criminalului capitalist de masă.

Nu există cauză fără efect chiar dacă mintea prostului nu o vede. Această lege este cunoscută și de capitalist dar capitalistul o lasă în seama lui Jahve. Jahve stă însă la pândă teocratică deoarece a pierdut  de multă vreme controlul asupra creației sale. S-ar părea că Dracul dobândește tot mai puternice competențe capitaliste. S-ar părea că Jahve pierde meciul cu Dracul.

A fi iresponsabil este în ton cu binefăcătoarea intenție capitalistă. Creșterea biologică a populației este superfluă pentru capitalist: nu aduce profit. Nevasta nu aduce profit, copii nu aduc profit. Nu grija față de oameni este principiul capitalist ci grija față de neoameni în special grija față de neoamenii extraeuropeni. Capitalistul nu are responsabilitate ci doar răspundere. Răspunderea este o proprietate minoră a spiritului uman constând în grija și atașamentul față de consecințemateriale ale acțiunilor ce satisfac motivații individuale sau de grup. De aceea apare fenomenul belirii ochilor atunci când slujitorii interesului capitalist se trezesc  cu câte un eșec neprevăzut. Acest fenomen al unilateralizării se produce din cauză că originea capitalismului este într-o reacție la feudalism și nu într- reacție la nevoile general umane. Această buticarizare a capitalismului postrevoluționar este un fenomen repetat în istorie.

Fenomenul iresponsabilității capitaliste este întreținut totuși de agenții ideologici ai capitalismului, hrăniți din sacul cu valori materiale poporului prea tolerant. manipulatorii ideologici capitaliști lucrează permanent pentru îngustarea conștiinței morale spre a nu se conștientiza dezastrul uman pe termen lung. Totuși conștiința română și europeană și-au stopat reculul în ultimul an dar acest fenomen s-a întâmplat mai mult din cauza sărăcirii materiale decât vreunei activități de trezire. Bunăstarea capitalistă trebuie întreținută ca iluzie altfel se răscoală dobitocimea.

O reacție antiimperialistă este într-ajutorarea în colectivitățile umane. Într-jutorarea este mai veche și este sabotată de agenturile capitaliste deoarece este expăresia responsabilității normale a cetățenilor. De aceea recomand tuturor cetățenilor să se ajute reciproc ori de câte ori pot. În felul acesta contracarați iresponsabilitatea capitalistă. Responsabilitatea socială e manifestă în blocarea acțiunilor nocive  de lung efect ale capitaliștilor începând concret cu degradarea naturii și sfârșind cu degradarea spiritului cu atât mai mult cu cât 75% din normele ce reglementează viața socială română sunt produse de forțe externe împotriva poporului român.

Prin tolerarea unei agresiuni juridice de o asemenea anvergură imperiul occidental impus pe linia Americii de Nord și Uniunii Europene pregătesc treptat un imens lagăr antinațional, antiromânesc. La limită vom fi puși majoritatea în îlegalitate transformându-ne în infractori prin simpla existență. Această absurdă ordine va genera o p psihoză socializată. De la această fază până la recurgerea la forță nu va fi decât un pas. Problema capitalistului va fi atunci: oare vom putea răpune poporul? În condițiile progresului științific armele genocidare pot fi produse. Poporul însă trebuie informat pentru a putea contracara tot științific tendințele criminale ale noului imperialism.

Bineînțeles că imaginea pe care omul obișnuit o are despre viața din jurul lui este una idealizată: nu există nici un pericol, capitalismul este cea mai bună dintre lumile posibile. Această imagine idealizată de propagandiștii și manipulatorii imperialiști este bazată pe vederea unilaterală  și fragmentată a sistemului capitalist. Tendinței generale de subjugare a condiției umane trebuie să îi fie contrapusă o acțiune unitară și difuză a poporului. Reacțiile de început pot fi asimetrice, valorificând potențialul legislativ existent în special normele permisive. De exemplu până când capitaliștii vor interzice comunicarea poporul ar putea muta banii din băncile străine. De asemenea ar putea fi efectuale acțiuni modulare de zădărnicire a aplicării legilor anticonstituționale.

Față de obstrucția defensivă națională imperialiștii nu vor putea avea altă reacție decât una antidemocratică cum ar fi suprimarea drepturilor și reprimarea forțată a cetățenilor. În cazul acesta este clar ce va urma.

Zombificarea acţiunii politice

Dacă nu va disparea iluzia ajutorului american majoritatea celor preocupaţi de actualitatea românească se află în gargară. Cu această gargară încearcă impostorii culturii române să tâmpească poporul. Până la un timp românii făceau demonstraţii ca să intre şi ei în rândul ,,lumii bune,,. După aceea când capitaliştii postpucişti le-au trimis câteva gloanţe ,,democratice,,  în gură, cei care au rămas în viaţă nu au mai vrut democraţie ci s-au transfigurat în anticomunişti. Uneori mai făceau românii demonstraţii capitaliste aprobate frumos de primărie şi jucau pinguinu. Pinguinu nepinguinu până la urmă s-au săturat de pinguinat şi au trecut la cerşit. Metamorfoza revoluţionarului în vierme postpucist a fost condusă cu delicateţe de psihologii sociali ai Occidentului homălău.

În momentul de faţă românul nu numai că nu mai impune şi nu mai cere ceva statului său dar nu mai face nici măcar cerşetorie statului român. Românul a ajuns pe lângă sluga occidentalilor, să facă cerşetorie statelor străine europene şi americane, chiar împotriva statului său.  Democraţia capitalistă vrea să transforme cetăţeanul naţional în anonimul globtrotărist fără mamă fără tată fără patrie adevărată: Boschetarul mondial…

Suntem la un punct critic. De lătrături capitaliste la bulevard deschis  e plin de 20 de ani. Este tocmai ceea ce îşi doresc duşmanii românilor. Acest mod de acţiune are multiple avantaje pentru opresorii noştri:

1. În esenţă o manifestare publică este o cerere pe care stăpânii au grijă să o transforme în cerşetorie;

2. O manifestare este o acţiune pe care stâpânii opresori o transformă într-o luptă fizică cu paznicii burgheziei;

3. O manifestare publică uşurează activitatea poliţiei politice capitaliste accelerând identificarea actorilor. şamd.

Situaţia este deci mai complicată pentru oamenii serioşi. Este normal să fie aşa din moment ce capitaliştii deţin averea,puterea şi mijloacele de informare în masă. Românul actual este deprins să interpreteze prezentul prin prisma trecutului interbelic sau mai vechi. Puţine elemente de atunci mai sunt valabile acum şi numai cele principale poate. Actiunea se compune din operaţii şi operaţiile din mişcări şi tocmai în aceste componente situaţia actuală diferă de trecut. Nu sunt suficiente principiile. Capitaliştilor le convin de minune oamenii incremeniţi în principii şi fără nici o posibilitate de ajustare a lor prin norme şi reguli de acţiune  la viaţa actuală. Aşa se şi explică mortificarea tuturor grupurilor politice autentice de după 1989. Oameni au fost dar au fost zombificaţi de sculele capitaliste remunerate de escrocherimea economică. De exemplu ,,lupta anticomunistă,,  după 20 de ani de la căderea sistemului socialist internaţional şi naţional este o marotă moflăită de criminalii sociali ai burgheziei de orice provenienţă.