Români! Ridicaţi capul sus!

În general, se ştie că oamenii simpli, preocupaţi de nevoile lor cotidiene, nu au timp şi nici înclinaţii deosebite pentru politică. Practic, români şi unguri deopotrivă îşi împart necazurile, pentru că împart acelaşi pământ şi aceeaşi pâine, mai cu binele, mai cu răul, de foarte multă vreme. Marele secret al exploziei extremismului îl constituie ingredientul său de bază: sărăcia. Oricâte vorbe ar meşteşugi guvernanţii de la Bucureşti, oricâte alianţe ar face, cu orice partid, al oricărei minorităţi, realitatea grijilor vieţii de zi cu zi rămâne o constantă pentru majoritatea cetăţenilor României, indiferent de etnie. În România se supravieţuieşte, mai mult decât se trăieşte. Iar acest adevăr e ascuns cu grijă. Când şi când, câte un post de televiziune în căutare de audienţă, garantată la asemenea subiecte, aruncă în faţa opiniei publice adevăruri stânjenitoare despre oameni disperaţi, fără locuri de muncă şi un acoperiş deasupra capului, despre copii abandonaţi, despre pensionari care nu au cu ce să îşi mai ducă zilele, despre o serie întreagă de situaţii tipice lumii subdezvoltate, nu Uniunii Europene. Aceasta e mereu înfăţişată triumfalist, ca un panaceu al fericirii popoarelor ce au avut cinstea să fie primite în club. Există două Românii, cea reală, plină de recordurile zdrenţuite ale traiului prost, de la mortalitatea infantilă şi abandonul şcolar până la sporul demografic şi durata medie de viaţă, şi cea a „şmecherilor”, categoria socială inventată după 1990, oameni pentru care totul e permis, legea e doar un preş şi banul justifică orice, nou-îmbogăţiţii dispuşi să calce oricând pe „fraieri”, numele sub care e cunoscută categoria de cetăţeni români, nota bene: fie ei majoritari ori de alte etnii, care se luptă onest pentru existenţă.

Drama reală e refuzul unor minorităţi, cum e şi cea maghiară, de a accepta o asemenea ţară. Aici vorbim, fără doar şi poate, de tradiţie, educaţie şi identitate, oricât de mult ar nega Bucureştiul acest lucru. În timp ce românii mult prea îngăduitori par să-şi fi uitat tot mai mult istoria şi cultura, puşi doar pe distracţie şi consumerism, în timp ce corupţia e o boală generalizată şi minciuna asimilată actului politic, iar politicienii transformă acest act într-un bâlci de mahala, în timp ce şcolile abandonează standardele minime de educaţie, împovărate fiind de lipsuri, mediocritate şi delăsare, de înţelegerea fundamental greşită a „democraţiei” în actul educaţional pentru tânăra generaţie, totul sub neputincioasa supraveghere a unui stat incapabil să-şi exercite rolul, minoritarii maghiari nu vor să renunţe la valorile lor tradiţionale. Iar diferenţele se adâncesc, pentru că exemplele sunt la îndemână
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_14/Relatiile-romano-maghiare-fierb-in-Ardeal-4753/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: