Cântec barbar

Un cântec barbar

            de George Cosbuc

Vedea-veți, trufași de romani,

Câmpiile voastre-necate

De vuietul multor armate,

Ca vuietul apelor mari.

Ah, dac-am putea măsura 

Pe cât ni-e de plină masura,
Vedea-vei ce multă ni-e ura,
În ziua din urmă a ta !

Ieși-vor, din negru pământ,
În zale de-argint cavalerii, 

Puternici ca grindina verii,
Și caii cu narile-n vânt .

Vor trece-n sălbatic galop
Spre Roma ! Și miei vor fi leii,
Fugi-vor de spaimă mișeii
Cuprinși de pornitul potop.

Din Istru vom face pârâu,
Să-l umpli, romane, cu sânge, 

Cu lacrimi pe care le-or plânge

Nevestele neamului tau !

Și nu vei putea să mai pui

În siruri înfrânta-ți armată,

Și-om face să fie odată
Toți corbii și lupii sătui !

Ce-i viu sfâșia-vom în dinți ; 

Aprinde-vom templele tale ;

Vom naște pustiul în cale ; 

Vom face pe-ai voștri părinti 


S-ascundă trufașul lor chip
În togă, plângând de rușine,
I-om trece sub furci caudine,
I-om pune cu fruntea-n nisip.

Și fără de milă, călăi,
În fașe strivi-vom poporul,
Și mândri vom pune piciorul 

Pe gâtu-mpăraților tăi !

Și nu vei putea să mai pui
În siruri înfrânta-ți armată,
Și-om face să fie odată
Toți corbii și lupii sătui !

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: