Războiul atipic

Simt nevoia să explicitez să critic și să îmbunătățesc contribuția cetățeanului Vasile I. Zărnescu la regenerarea conștiinței naționale a poporului român. Constatând că modul în care a fost prezentat setul de idei și informații în anul 2010 precum și în anii anteriori mergând în urmă până prin anul 2002- 2000 erau oarecum prea complicat prezentate pentru a fi asimilate de românii cu pregătire elementară am hotărât ca acest conținut să îl prezint într- formă mai populară aplicând principiul accesibilității.
Deci voi prezenta conținutul lucrării ,, Ubicuitatea războiului axiologic” într-o altă formă îl voi critica și voi aduce îmbunătățiri.

Acțiuni antiromânești:

1. Degradarea denumirii de român prin numirea țiganilor ,,romi”.
2.Distrugerea economică a României:

a)  Dezindustrializarea României
b) Dezmembrarea agriculturii românești

3. Înstrăinarea Patrimoniului Național cu ajutorul politicii răzbunătoare de deposedare prin restituirea în întregime a averilor foștilor burghezi, foștilor bogătani ai României care au făcut aceste averi prin deposedarea succesivă a poporului român de bunurile sale.

a) Oamenii care au cerut prima dată ca aceste averi ale poporului să se restituie foștilor bogătani au fost greco-catolicii și apoi grupurile minorităților etnice maghiare, țigănești, etc.
b) Două rezultate sociale rele au produs aceste acțiuni de restituire întreagă: au  dat ocazia să se formeze o categorie de infractori imobiliari care s-u aruncat asupra ocaziilor de escrocare prin intemediul instituțiilor statului  și pe de altă parte au dat ocazia maghiarilor ,evreilor, țiganilor și altora să pretindă fără drept, fără merit averi din Patrimoniul Național Român.

3. Subminarea suveranității României prin diferite grupuri din care unele sunt ilegal constituite ca formațiuni politice precum este UDMR care aplicând o politică subversivă a acțiunilor mici  urmăresc separarea teritoriului pe care locuiesc ungurii de restul României subminare la care contribuie și grupurile române aflate la conducerea țării în perioada postpucistă.

Există două feluri de război: unul zis tipic și altul zis atipic. Ambele tipuri de războaie sunt expresie a încapacității omului de a soluționa umanist și rațional problemele din societatea omenească. Atunci când oamenii își pierd uzul rațiunii folosesc puterea în forme diferite.
Războiul tipic este războiul naiv, credul al oamenilor care deși recurg la crimă mai păstrează o șansă de raționare pentru că luptă la vedere.

Particularitatea războiului atipic este că el este neobișnuit : nu are semne prin care să îți dai seama că este război. De aceea trebuie să te informezi din surse demne de încredere despre acest fel de război.

O altă însușire a războiului atipic este că războinicii nu poartă uniforme, nu sunt vizibili ca războinici. Apoi războiul atipic este efectuat peste tot și dacă îl cauți după semne vechi nu îl vei găsi niciunde.

Războiul atipic este războiul neconvențional, neobișnuit, necinstit, fără limite, fără lege și fără putință de ieșire din cursa crimei deoarece crima devine extrem de diversificată astfel încât este aproape imposibil de identificat în timp util. Victima dacă moare nu știe de ce moare. Martorii nu înțeleg cauza morții sau atribuie morții o cauză greșită. Această situație oferă posibilitatea războinicului criminal să continue acțiunea criminală la un nivel perfecționat și la o scară mai largă. Factorul ce acționează în războiul atipic este activitatea mentală. Războiul atipic se bazează pe starea de conștiință redusă a victimei. Acesta este principiul desfășurării sale și după cum bine se poate înțelege tot aici este și soluția depășirii caracterului său atipic. Dacă victima s-ar afla la același nivel de conștientizare cu cel al criminalului atunci deși războiul nu ar deveni tradițional ci ar îmbrăca profil modern și-ar pierde unele particularități cum ar fi asimetria, caracterul dezechilbrat al atacului săvârșit de agresor. Întrucât colectivitatea umană vizată de agresorul atipic de obicei este cunoscută de agresor în prealabil această condiție de echilibru între atac și apărare nu se realizează și cetățeanul este extrem de vulnerabil la atac. Periculozitatea atacului în răzoiul atipic este amplificată de faptul că agresorii atipici acționează ca agenți colectivi în grupuri organizate și practic neidentificabile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: