Politicianul şi hoţul

 Pentru a face o diferenţă între politician şi hoţ mai întâi trebuie să vedem esenţa fiecăruia. Ceva esenţial este valoarea după care se ghidează.

 Politicianul pur

 Valoarea centrală după care se ghidează politicianul pur este puterea. Politicianul pur luptă pentru puterea pură. Politicianul pur trăieşte în orice tip de colectivitate şi formă de organizare socială deoarece el este mulţumit cu un sigur lucru: puterea. Pentru putere ar face aproape orice.

 Politicianul impur

Politician poate fi şi cel ce nu preţuieşte cel mai mult puterea. Acesta este politicianul impur. Politicianul impur preţuieşte puterea ca mijloc în diferite scopuri în funcţie de valorile pe care le preţuieşte. Acum putem trece mai departe la valorile pe care le poate preţui politicianul impur.

 Politicianul economic

 Există politicieni impuri economici pentru care bunul material este valoarea supremă. Acesta este omul care va folosi puterea pentru dobândirea de avere pentru că el ştie că majoritatea celorlalte valori le poate obţine prin schimb cu bunurile materiale. Este politicianul specific sistemului capitalist şi cantitativ domină statul actual. Se asociază bine cu hoţul indiferent de de specialitatea hoţiei.

 Politicianul social

 Există politicianul impur social. Acesta este unul din politicienii care nu are ca valore supremă puterea dar foloseşte puterea pentru socializare pentru dezvoltarea unei vieţi sociale bogate considerând că fericirea constă în calitatea vieţii sociale. Ar putea fi un ameliorator de viaţă socială, un reformator sau chiar un revoluţionar după cât îl duce capul.De obicei acest tip de politician are orientare socialistă sau comunistă. Reuşeşte scopurile lui în conjuncturi colective.

 Politicianul religios

 Politicianul impur religios este un politician pentru care puterea este o valoare secundă dar pentru care credinţa în Unu este supremă şi aspiră şi acţionează în sensul întegrării spirituale a oamenilor. Acesta dacă are harismă şi de obicei o are poate merge cu acţiunile lui cu procesul de unificare socială până acolo încât poate teocratiza statul şi poporul. În societatea tipic capitalistă asemenea politicieni nu se pot afirma dar în alte orânduiri ei au succes şi reuşesc să profileze colectivitatea şi statul după credinţa lor.

 Politicianul estet

 Politicianul impur estet este acel politician ce foloseşte puterea pentru satisfacţii oarecum egoiste dar cu efecte pozitive  ieşite din comun pentru colectivitate dacă i se oferă posibilitatea să se afirme pe direcţia gusturilor lui. Pentru că valoarea supremă în care crede este frumosul el va căuta să realizeze acestă valoare şi în conjuncură politică şi socială. Poate periclita situaţia economică.

 Politicianul  teoretician

 Politicianul impur teoretician este omul care are ca valoare supremă sistemul de cunoştinţe. Ţelul lui nu este să deţină puterea ci să cunoască şi să facă din cunoştinţele sale  o operă. Este un gânditor  politic profund pentru care este mai important adevărul decât acţiunea şi foloseşte acţiune a pentru descoperi şi ordona adevăruri din acestă cauză adeseori acţionând paralel cu oamenii utilitarişti ai politicii. Se afirmă în perioade revoluţionare şi este puţin aplicabil în perioade monotone ale vieţii politice. Este om de acţiuni şi experimente majore în care în joc sunt ipoteze şi teze cruciale ce privesc viitorul oamenilor. Politicienilor mediocri le pare a fi idealist sau nebun dar politicienilor revoluţiopnari un asemenea tip politic le este indispensabil. Un asemenea tip de om politic a fost necesar în perioada ascensiunii capitaliste precum şi în perioada revoluţiilor socialiste şi fasciste.

 Hoţul

 Hoţi puri sunt extrem de rari şi sunt consideraţi cazuri patologice. În genral hoţii fură pentru scopuri normale în viaţă. Rareori hoţii dedică obiectele furate unor scopuri neobişnuite.

 Hoţul este un om mic. Caracteristica lui este parazitismul social realizat pe o inteligenţă psihologică. Este om de pândă şi de pradă. Hoţul aparţine caracterelor economice. El poate trăi pe lângă orice om pe care îl poate parazita. Deci el poate trăi pe lângă politician indiferent de profilul caracterial al politicianului dacă poate fura. Unii hoţi consideră furtul o muncă. Adică deposedarea este o muncă.

 Furtul se aplică la valori materiale în primul rând. În fond şi la esenţă hoţul este un om secund care trăieşte în umbra personalităţilor. Hoţul se afirmă în orândurile sociale bazate pe relaţia de proprietate privată deoarece îşi poate legifera deposedarea efectuată de el iar statul într-o asemenea societate devine instrument de forţă în apărarea hoţilor. În această conjunctură hoţul trăieşte în simbioză cu omul puterii, politicianul care îi apără  deposedările fie prin forţa pervertită a statului fie prin legiferare necinstită.

 Ceea ce îl distinge pe hoţ de politician este că hoţul pur este considerat caz  patologic dar politicianul pur este considerat normal.

 Comun hoţului şi politicianului pur este că amândoi se bazează pe prostia populară, pe incapacitatea maselor de a controla desfăşurarea de ansamblu a activităţilor unor indivizi şi grupuri. Dacă masele ar avea această capacitate profilul politicianului pur şi profilul hoţului nu ar  putea să apară datorită corecţiilor pe care masa ar putea să le facă în conduita posibililor hoţi şi posibililor politicieni puri.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Bogdan said,

    2012/01/24 la 9:26 PM

    http://www.meritocratia.ro

  2. Zob said,

    2012/03/27 la 1:03 AM

    Am copiat textul recomandat, în vederea studierii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: