Sfinţenia proprietăţii

Văzând pseudocomuniştii că gloata nu poate să se ridice la rangul conştiinţei economice cerute de existenţa socială, forţaţi de presiunea imperialiştilor americo-europeni au adoptat pe negândite regula sfinţeniei proprietăţii. Au ajuns într-o eroare. Nici nu puteau altceva.

Regula sfinţeniei proprietăţii nu este un adevăr. Nu este nici regulă divină. Nu este nici o trăire divină. În ultimă analiză sfinţenia proprietăţii nu este un lucru divin. Nu este divină pentru că nu este absolută. Nu este intangibilă, nu este imuabilă, nu este suficientă sieşi, nu este incomensurabilă, nu este independentă.

Dacă sfinţenia proprietăţii nu este absolută, cum este sfântă? Da. Există o posibilitate: sfântul să nu fie identic cu divinul şi divinul cu absolutul. Atunci putem pune la îndoială valoarea întregii reflecţii teologice în lungul mileniilor. Dar nu ne bazăm pe mintea omenească.

De ce nu este divină? Nu este divină pentru că regula sfinţeniei proprietăţii şi în general proprietatea nu este primordială. La ideea proprietăţii s-a ajuns inductiv şi nu deductiv.Şi dacă este indusă este nesigură, este relativă. Parlamentarii, guvernanţii şi judecătorii României nu au înţeles nimic din eternitatea împăraţilor  şi piramidelor Egiptului. Şi pentru ei proprietatea a fost sfântă şi le-a asigurat viaţa veşnică deoarece baza vieţii veşnice este proprietatea, în special individuală asupra bunurilor materiale care valori nu se mişcă după legi interne ale materiei ci după voinţa hoiturilor umane.

Sfinţenia proprietăţii ar trebui să fie în acord cu voinţa zeului suprem ( Iehova, etc.) determinând sfinţenia proprietarilor, ceea ce nu se confirmă în în viaţă, în practică. Nu este admisibil ca Dumnezeu prin sfinţeniile sale să provoace crima. Este o contradicţie în termeni. Dimpotrivă şi în acord cu intuiţia lui Isus Hristos proprietatea este păcătoasă fiind lucru al contrariului şi contradictoriului lui Dumnezeu: este lucrul Dracului.

Undeva lumea este în eroare: nu poate fi fericită fără bunuri materiale şi dacă le are nu poate fi fericită. Ca o soluţie provizorie aş zice că bunurile materiale sunt necesare dar nu suficiente pentru a fi fericit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: