Pseudoştiinţă psihologică

O definiţie obiectivă, reală a psihicului, o definire ca redare a unei existenţe încă nu poate fi găsită în scrierile de specialitate. Cauza acestei stranii situaţii este aceea că nu s-a descoperit materia din care este constituit psihicul, substanţa lui specifică.

Unii autori neagă existenţa psihicului pe motiv că nu este cognoscibil  direct prin mijloace obiective.

Diverşii autori care încearcă a circumscrie psihicul ca existenţă sunt nevoiţi să se menţină în sfera   fenomenalului, perceptibilului, limitându-se la descripţii exterioare prin redarea manifestărilor indirecte ale psihicului.
Alţii uită că sarcina cunoaşterii ştiinţifice este să definească riguros obiectul de care se ocupă şi după eşecul definirii directe a existenţei pshicului trec la descrierea şi explicarea diferitelor tipuri de manifestări psihice, la descrierea relaţiilor şi funcţiilor psihicului dezvoltând o imensă cantitate de informaţii despre ceea ce nici măcar nu au definit. În această direcţie sunt ilustrative ,,definiţiile,, date psihicului de autori ca Paul Popescu Neveanu, Mielu Zlate.

În ,, Psihologie,, manual de liceu clasa a-X-a, 2005 Mielu Zlate arăta că psihicul este o formă.
Anume  psihicul este o formă de reacţie. Psihicul este o formă de reacţie a organismului la solicitările mediului, formă având  ca scop adaptarea organismului la mediu. Această formă de reacţie este una din multele forme de reacţie la mediu a organismelor de-a lungul evoluţiei biologice. (Zlate, 2005, p. 13)
În primul rând să reţinem că formele au scop.
Se menţionează în ordine cronologică la organismele vegetale  reacţia ca fotosinteză sau ca tropism. La organismele animale se remarcă forme mai evoluate de reacţie ca iritabilitate, excitabilitate, instinct, reflex şi altele.

Forma de reacţie ,,pishic,, a apărut la animalele care au sistem nervos denumite cefalopode. La rîndul său această formă de reacţie a organismului la mediu a parcurs o succesiune de faze evolutive, succesiune determinată de condiţiile schimbătoare ale mediului în care organismul a trăit.

Se susţine că pishicul este formă a vieţii de relaţie adică a vieţii trăite de organism în legătură cu împrejurările în care se află. În sprijinul acestei idei se afirmă că psihicul are sursa  şi expresia sa vitală  în realitatea exterioară.
Deci psihicul are sursa şi expresia în relaţia cu mediul dar ce este psihicul nu se demonstrează.

Se argumentează că  la întreruperea contactului cu realitatea exterioară activitatea psihicului s-ar perturba.
Reamintim că această definiţie deşi generală se menţine în zona observabilului nedefinind substanţial psihicul.

,,Psihicul este un rezultat, un produs, o funcţie a materiei superior organizate care este creierul. Deşi psihicul are un suport material-cuantic, energetic, fizico-chimic, electrofiziologic, neurologic, el nu se confundă cu acesta,, (Zlate, 2005, p 13)

Deci psihicul este produs al creierului. Creierul produce psihic. Dar ce este acest produs al creierului?
Psihicul este o funcţie. Deci există funcţia de psihic. Funcţia de psihic este exercitată de creier.

Psihicul are suport material dar nu se confundă cu suportul material.
Cine nu îl confundă? Sau poate nu trebuie confundat cu suportul său. Să presupunem că nu îl confundă nimeni pe psihic cu suportul său care este material şi implicit îl distingem de suportul material deci suntem obligaţi să îl considerăm nematerial. Dacă psihicul este nematerial atunci nu există identitate între psihic şi materie. De aici decurge concluzia logică: psihicul nu trebuie identificat cu o existenţă materială. În consecinţă psihicul nu este decât o existenţă nematerială. Dar fiind un produs al materiei aceasta presupune că materia produce nematerie adică ceva total diferit de ea însăşi. Este o trecere a ceva în opusul său. Presupunînd că materia este universală trebuie să admitem că materia negându-se pe sine s-a transformat din existenţă în nonexistenţă. În consecinţă psihicul este nonexistenţă.  Această consecinţă ar explica imposibilitatea definirii sale ca obiect existent. Pentru a putea defini psihicul ca entitate existentă trebuie să permitem să existe în Univers atât materia cât şi nemateria. În cazul acesta materia nu mai este universală ci este doar existenţă particulară alături de nematerie  care este o altă existenţă particulară care este psihic. Deci Universul are o compoziţie duală materială şi nematerială. În acest caz psihicul fiind o existenţă particulară el poate fi definit ca existenţă specifică printr-o definiţie reală: psihicul este cutare existenţă. Autorul nu dă o definiţie reală a unei existenţe.

Neatacând problema la bază adică nedefinind obiectul real autorii se văd nevoiţi a continua substituţii de definiţii după cum urmează.

,, Psihicul reprezintă o altă expresie a activităţii nervoase superioare, a activităţii reflexe a creierului.,, (Zlate, 2005, p 13)

Psihicul este deci o expresie.
Activitatea nervoasă superioară are diferite expresii din care una este psihicul.
În sprijinul afirmaţiei că activitatea reflexă a a creierului produce această expresie care este psihic aduce argumentul  că orice tulburare a funcţionării neurocerebrale produce tulburare  a activităţii psihice. Dar ni se atrage atenţia să nu înţelegem că procesele din creier determină activitatea psihică. Deci activitatea creierului produce psihicul dar nu îl determină. Deci ceea ce produce nu determină.
Creierul, scrie autorul nu este izvorul vieţii psihice ci doar organul prin care fiinţează viaţa psihică. Cauza psihicului este în realitate. ( Pute să fie în irealitate?) Se înţelege că realitatea nu este în creier ci în afara lui, în creier fiind altceva decât realitatea). Realitatea acţionează din exterior prin intermediul materiei superior organizate asupra psihicului. Creierul  printr-o anumită funcţionare (cauzată din exterior) face să apară o anumită funcţie  a sa care este psihicul.
Psihicul este o construcţie subiectivă (internă, mintală), a realităţii obiective care se exteriorizează în comportament (Zlate, 2005, p. 14)

Această definiţie ne spune că există un subiect care construieşte psihicul adică există o minte care construieşte o entitate numită psihic entitate care apoi iese din minte şi se concretizează în exterior.

Se dă o definiţie negativă a psihicului care arată ce nu este psihicul nu ce este el după cum urmează.

Psihicul nu este o copie a realităţii ci o filtrare a realităţii prin ansamblul de trebuinţe, necesităţi, etc.
Deci psihicul este un produs care trece prin filtrele  motivaţiilor care preexistă psihicului. Abia după ce realitatea trece prin filtrele motivaţiei se constituie psihicul.
Aici psihicul se reduce la un anumit fenomen psihic şi anume acela de transformare a realităţii exterioare în psihic după ce anumite elemente ale subiectivităţii preexistente psihicului alege o parte din realitate care va fi făcută psihic.

Caracterul subiectiv a psihicului constă în :

1. Apartenenţa psihicului la un subiect.

Aceasta presupune preexistenţa subiectului faţă de psihic.

2. Psihicul selectează, aproximează obiectul în funcţie de particularităţile personalităţii;

Se presupune preexistenţa personalităţii pentru apariţia psihicului.
3. Psihicul reprezintă transpunerea şi traducerea pe plan mintal a realităţii, înconjurătoare, a obiectivului în subiectiv fiind o modelare informaţională  a lumii şi a relaţiilor cu lumea;

Se presupune preexistenţa minţii, a subiectului ca o condiţie pentru apariţia pshicului.

4. Psihicul are un caracter prin excelenţă activ ;  se realizează prin intermediul unor operaţii de mânuire, prelucrare, etc.

Omite fenomene psihice pasive: ca de exemplu visul din timpul somnului.

5. Caracter constructiv şi transformator  realizat în plan ideal prin combinare şi recombinare mintală.

Psihicul este condiţionat şi determinat social-istoric

Psihicul se raportează la lumea oamenilor; condiţiile vieţii sociale,  particularităţile economice,, culturale,spirituale ale societăţii în care trăieşte individul.

Societatea umană furnizează individului conţinutul vieţii psihice, cadrul de manifestare al vieţii psihice,condiţiile şi mijloacele de realizare a ei.
Implicându-se şi inserându-se în conjunctura concretă a vieţii sociale omul şi viaţa psihică vor apare în final ca expresie a societăţii ca produs al istoriei.

Argumente

1. Izolarea completă a individului de mediul social face ca pshicul acestuia să rămână la stadiul de psihic animal:

2. Filogenetic psihicul uman  (conştiinţa) a apărut ca urmare a inflenţei factori sociali cum sunt munca şi limbajul;

3. Psihicul  uman se dezvoltă continuu şi în ritm intens sub influenţa factorilor sociali deşi evoluţia biologică generală a omului este în linii mari încheiată;

(Este fals: evoluţia biologică a omului nu este încheiată în linii mari.)

4. Copii cu înzestrare asemănătoare  şi cei cu înzestrări diferite au evoluat  psihic fiecare  corespunzător particularităţilor mediului social.
5. La om nu există biologic pur ci biologic filtrat prin social.
De exemplu omul îşi satisface o necesitate biologică după anumite reguli.
_______________________________

Învăţaţi psihologie de la Universitatea Bucureşti care v-a făcut acest manual?

09.07.09 16:10:32 Puncteaza aceasta insemnare 0 | Comentarii (0/0)     Trimite pe mail  Tipareste  Permalink
Publicata de gheorghe

Ştiinţă şi tembelisme      Modifica  Sterge
O definiţie obiectivă, reală a psihicului, o definire ca redare a unei existenţe încă nu poate fi găsită în scrierile de specialitate. Cauza acestei stranii situaţii este aceea că nu s-a descoperit materia din care este constituit psihicul, substanţa lui specifică.

Unii autori neagă existenţa pshicului pe motiv că nu este cognoscibil  direct prin mijloace obiective.

Diverşii autori care încearcă a circumscrie psihicul ca existenţă sunt nevoiţi să se menţină în sfera   fenomenalului, perceptibilului, limitându-se la descripţii exterioare prin redarea manifestărilor indirecte ale psihicului.

Alţi autori uită că sarcina cunoaşterii ştiinţifice este să definească riguros obiectul de care se ocupă şi după eşecul definirii directe a existenţei pshicului trec la descrierea şi explicarea diferitelor tipuri de manifestări psihice, la descrierea relaţiilor şi funcţiilor pshicului dezvoltând o imensă cantitate de informaţii despre ceea ce nici măcar nu au definit. În această direcţie sunt ilustrative definiţiile date psihicului de autori ca Paul Popescu Neveanu, Mielu Zlate.

În ,, Psihologie,, manual de liceu clasa a-X-a, 2005 Mielu Zlate arăta că psihicul este o formă.
Anume este o formă de reacţie a organismului la solicitările mediului formă de reacţie având  ca scop adaptarea organismului la mediu. Această formă de reacţie este una din multele forme de reacţie la mediu a organismelor de-a lungul evoluţiei biologice. (Zlate, 2005, p. 13)

Se menţionează în ordine cronologică la organismele vegetale  reacţia ca fotosinteză sau ca tropism. La organismele animale se remarcă forme mai evoluate de reacţie ca iritabilitate, excitabilitate, instinct, reflex şi altele.

Forma de reacţie ,,pishic,, a apărut la animalele care au sistem nervos denumite cefalopode. La rîndul său această formă de reacţie a organismului la mediu a parcurs o succesiune de faze evolutive, succesiune determinată de condiţiile schimbătoare ale mediului în care organismul a trăit.

Se susţine că pishicul este formă a vieţii de relaţie adică a vieţii trăite de organism în legătură cu împrejurările în care se află. În sprijinul acestei idei se afirmă că psihicul are sursa  şi expresia sa vitală  în realitatea exterioară. Deci pshicul are sursa şi expresia în relaţia cu mediul dar ce este psihicul nu se demonstrează.

Se argumentează că întreruperea contactului cu realitatea exterioară activitatea psihicului s-ar perturba.

Reamintim că această definiţie deşi generală se menţine în zona observabilului nedefinind substanţial psihicul.

,,Psihicul este un rezultat, un produs, o funcţie a materiei superior organizate care este creierul. Deşi psihicul are un suport material-cuantic, energetic, fizico-chimic, electrofiziologic, neurologic, el nu se confundă cu acesta,, (Zlate, 2005, p 13)

Deci psihicul este produs al creierului. Creierul produce psihic. Dar ce este acest produs al creierului?

Pishicul este o funcţie. Deci există funcţia de psihic. Funcţia de pshic este exercitată de creier.

Psihicul are suport material dar nu se confundă cu suportul material. Cine nu îl confundă? Sau poate nu trebuie confundat cu suportul său. Să presupunem că nu îl confundă nimeni pe psihic cu suportul său care este material şi implicit îl distingem de suportul material deci suntem obligaţi să îl considerăm nematerial. Dacă psihicul este nematerial atunci nu există identitate între psihic şi materie. De aici decurge concluzia logică: psihicul nu trebuie identificat cu o existenţă materială. În consecinţă psihicul nu este decât o existenţă nematerială. Dar fiind un produs al materiei aceasta presupune că materia produce nematerie adică ceva total diferit de ea însăşi. Este o trecere a ceva în opusul său. Presupunînd că materia este universală trebuie să admitem că materia negându-se pe sine s-a transformat din existenţă în nonexistenţă. În consecinţă psihicul este nonexistenţă.  Această consecinţă ar explica imposbilitatea definirii sale ca obiect existent. Pentru a putea defini psihicul ca entitate existentă trebuie să permitem să existe în Univers atât materia cât şi nemateria. În cazul acesta materia nu mai este universală ci este doar existenţă particulară alături de nematerie  care este o altă existenţă particulară care este psihic. Deci Universul are o compoziţie duală materială şi nematerială. În acest caz psihicul fiind o existenţă particulară el poate fi definit ca existenţă specifică printr-o definiţie reală: psihicul este cutare existenţă. Autorul nu dă o definiţie reală a unei existenţe.

Neatacând problema la bază adică nedefinind obiectul real autorii se văd nevoiţi a continua substituţii de definiţii după cum urmează.

,, Psihicul reprezintă o altă expresie a activităţii nervoase superioare, a activităţii reflexe a creierului,, (Zlate, 2005, p 13)

Psihicul este deci o expresie. Activitatea nervoasă superioară are diferite expresii din care una este psihicul.În sprijinul afirmaţiei că activitatea reflexă a a creierului produce această expresie care este psihic aduce argumentul  că orice tulburare a funcţionării neurocerebrale produce tulburare  a activităţii psihice. Dar ni se atrage atenţia să nu înţelegem că procesele din creier determină activitatea psihică. Deci activitatea creierului produce psihicul dar nu îl determină. Deci ceea ce produce nu determină. Creierul, scrie autorul nu este izvorul vieţii psihice ci doar organul prin care fiinţează viaţa psihică. Cauza pshicului este în realitate. ( Se înţelege că realitatea nu este în creier ci în afara lui, în creier fiind altceva decât realitatea). Realitatea acţionează din exterior prin intermediul materiei superior organizate asupra psihicului. Creierul  printr-o anumită funcţionare (cauzată din exterior) face să apară o anumită funcţie  a sa care este psihicul.

Psihicul este o construcţie subiectivă (internă, mintală, a realităţii obiective care se exteriorizează în comportament (Zlate, 2005, p14)

Această definiţie ne spune că există un subiect care construieşte psihicul adică există o minte care construieşte o entitate numită pshic entitate care apoi iese din minte şi se concretizează în exterior.

Se dă o definiţie negativă a psihicului care arată ce nu este pshicul nu ce este el după cum urmează.

Psihicul nu este o copie a realităţii ci o filtrare a realităţii prin ansamblul de trebuinţe, necesităţi, etc.

Deci psihicul este un produs care trece prin filtrele  motivaţiilor care preexistă psihicului. Abia după ce realitatea trece prin filtrele motivaţiei se constituie psihicul. Aici psihicul se reduce la un anumit fenomen psihic.

Caracterul subiectiv a psihicului constă în :

1. Apartenenţa psihicului la un subiect

Aceasta presupune preexistenţa subiectului faţă de psihic.

2. Psihicul selectează, aproximează obiectul în funcţie de particularităţile personalităţii;

Se presupune preexistenţa personalităţii pentru apariţia psihicului.

3. Psihicul reprezintă transpunerea şi traducerea pe plan mintal a realităţii, înconjurătoare, a obiectuvului în subiectiv fiind o modelare informaţională  a lumii şi a relaţiilor cu lumea;

Se presupune preexistenţa minţii, a subiectului ca o condiţie pentru apariţia pshicului.

4. Psihicul are un caracter prin excelenţă activ ;  se realizează prin intermediul unor operaţii de mânuire, prelucrare, etc.

Omite fenomene psihice pasive: ca de exemplu visul din timpul somnului.
Psihicul este condiţionat social şi istoric ( Zlate, 2005)
Este condiţionat dar nu se ştie ce este.
_____________________________________________________________________________

Aceasta este ştiinţa psihologică la nivel bazal, adică la nivelului învăţământului liceal. Veţi vedea însă că nici la nivel superior ştiinţa psihologică nu este mai avansată.

Să revenim la Natură

Trebuie să dăm prioritate Naturii. Natura ne-a făcut Natura ne desface. Cultura are şi ea raţiunea ei de a fi dar la locul şi la timpul ei. Iată că alte populaţii nu mai au nevoie de valorile culturii europene şi fac ceea ce trebuie: îşi impun biologic rasa pe alte continente. De ce americanii de sud , africanii şi asiaticii migrează în america de Nord şi în Europa şi nu migrează în propriile teritorii? Răspunsul îl aveţi şi mulţi ditre voi vi-l înghiţiţi pentru că ideologia imperială vă impune conştiinţa sinuciderii bucuroase. Este conştiinţa viermelui care se oferă fericit ca hrană păsării de pradă.

Aparent imigranţii nu au nimic impotriva populaţiilor pe care le agresează pe teritoriul lor strămoşesc. Ei nu au biologic nimic deosebit de populaţiile peste care vin. Ei se nutresc, se conservă şi se reproduc natural pe scară lărgită. Sunt necesităţi naturale pe care voi le înţelegeţi uşor şi le admiteţi tot atât de uşor pentru că seamănă cu necesităţile voastre bazale. Pe acest temei îi consideraţi pe imigranţi asemănători cu voi, apoi îi consideraţi echivalenţi cu voi, apoi egali cu voi ca să sfârşiţi prin a-i considera identici cu voi. Din acest moment al prostirii care îşi are originea în biologic puteţi să treceţi la sensul invers al scalei dacă aduceţi la identitate pe alogen şi din punct de vedere psihologic şi din punct de vedere spiritual. Ei ştiind de unde vin şi încotro se duc spre deosebire de voi care aţi uitat de unde veniţi şi ce rost aveţi vă surâd mascat şi apoi vă îmbrăţişează şi apoi vă înfig cuţitul în spate în numele iubirii de aproape.

Existenţa europenilor devine patologică cu partiularităţi de la populaţie la populaţie şi cea mai gravă specie de patologizare este uitarea celor trei necesităţi naturale ale trupului: Nutriţia Conservarea Reproducerea. În aşa-zisul idealism, spiritualism, culturalism europenii îşi caută refugiu pervertind rolul primordial al conştiinţei, înstrăinând-o de nevoile impuse simplu şi clar de Natură. Când am transmis ă omul trebuie să depăşească condiţia biologică a existenţei animalice nu am decretat că trebuie să ignorăm legile Naturii ci am declarat ă trebuie satisfăcute natural şi depăşite psihologic şi spiritual.

Antiromânism pacepat

Imperialiştii occidentali împrumută 20 miliarde euro românilor cu dobândă. Românii nu pun mâna pe bani direct ci prin intermediul Băncii Naţionale conduse de Isărescu.Isărescu dă banii băncilor străine şi băncile străine vă dau banii vouă celor care nu aveţi case cerându-vă dobândă pe banii pe care tot voi i-aţi împrumutat cu dobândă de la capitaliştii internaţionali cu sediul în SUA. După ce Ceauşescu a lăsat poporul român fără datorie externă capitaliştii au îndatorat-o în 20 de ani cu 100 de miliarde de euro după ce le-a distrus economia românească pentru a nu mai putea achita datoria.

Mulţumiţi-le americanilor pentru că v-au făcut sclavii lor pe viaţă.

Generalul Pacepa este preamărit pentru trădarea României şi protejat de statul american.
Necolaiciuc este de asemenea protejat de americani după ce a devalizat CFR.
Dinu Patriciu dă din banii românilor 100.000 de mii de euro pe an pentru studenţii români de capacitate care vor studia în străinătate în vederea slujirii duşmanilor României deposedând România de intelectualii de care are nevoie.

Salvarea economiei româneşti este în exploatarea canadiană a rezervelor de aur din Roşia Montană pentru 4 miliarde de euro pe an! Aceasta este ultimul răcnet al propagandei neocolonialismului antiromânesc.

În aceste condiţii desigur poporul român ridică în slăvi indivizi taraţi şi face vedete din lesbiene, perverse sexuale, prostituate şi vedete porno.

Mai nou ministerul învăţământului vrea să scoată din liceu logica şi economia politică pentru a transforma liceul în fabrică de zombii.

Pe tineri i-au prostit cu aşa-zisele facultăţi capitaliste din care ieşi muncitor necalificat.
I-a minţit până acum cu promisiunea economiei de piaţă şi cu munca în străinătate. Popii contribuie la prostirea poporului prin amăgirea pensionarillor iar ministeriul sănătăţii are grijă să-i trimită la moarte.

Români voi nu vedeţi că suntem în război?

Revoluţionarii din 1989

Eu cred că în 1989 au fost şi revoluţionari.

Revoluţionarii însă au fost sufocaţi de pucişti. Revoluţionarii au murit sau au trăit denaturaţi dacă au scăpat de represiune puciştilor.

Revoluţionarii reali din 1989 au fost reprimaţi cu brutalitate inconştientă pentru ca alt strat social să se ridice deasupra: capitaliştii ascunşi sub masca de comunişti. Aceştia furaseră bine în timpul socialismului şi voiau să se bucure acum ,,creştineşte,, de pradă.

Voi revoluţionarii reali aţi fost puţini pe lângă ei care au luat legătură cu hoţii occidentali şi şi-au consolidat averile şi puterile în paguba poporului român.

Revoluţionarii au uitat însă că viaţa individului uman este efemeră. Au uitat că se îmbătrâneşte se slăbeşte şi se moare.

Şi au mai păţit ceva revoluţionarii adevăraţi: au uitat că mintea omenească este slabă şi fără să şi dea seama au muşcat momeala ideologică occidentală. Atunci au fost pierduţi.

Occidentului ia convenit ca o acţiune revoluţionară să îmbrace forma ordinară a unei acţiuni stradale. I-a convenit Occidentului această degenerare a unei revoluţii pentru că le era ceva familiar, ceva cunoscut şi manevrabil aşa cum acum le-ar conveni de minune nişte acţiuni dure pentru că au aplicat eticheta de terorist tuturor celor care se revoltă practic împotriva diminaţiei oligarhiei occidentale. aceste forme vizibile teatrale palpabile le convine că le intră exact în mână. Au specialişti în lovituri de stat. Au specialişti în războaie neconvenţionale.

Voi contestatarii loviturii de stat aţi fost un simplu exerciţiu de rutină cu acţiunea voastră care a fost integrată imediat de agenturile occidentale în lupta antiromânească. aţi muşcat momeala pavloviană. Ştiau că vă curg balele după căteva bunuri materiale de producţie occidentală, căteva spectacole violente, căteva imagini llibidinoase şi veţi uita imediat esenţa umană şi identitatea naţională. Unul din exemplarele ,,revoluţiei,, este impostorul Marian Munteanu care face creştineşte trafic de arme sub momeală occidentală. Unde este idealul fericirii umane unde este interesul naţional? Capitaliştii v-au avut. Îmi pare rău dar trebuie să vă spun aceste adevăruri pentru ca lumea să nu trăiască cu iluzia inoculată de ideologii imperialismului occidental: că voi românii vă conduceţi singuri.

Nu tătucă vă conduce America prin intermediul găştii capitaliste de la Bruxelles.

Ce revoluţie? Ce democraţie? O minciună propagandistică sfruntată în serviciul puterilor economice şi politice occidentale!

Aici este zona ideologică unde trebuie să vă separaţi , să vă detaşaţi de antiromânism, măcar ca gest de onoare înaintea de terminarea unei vieţi trăite degeaba pentru voi şi cu folos pentru pentru străini şi slugile lor interne.

Oligarhizare postpucistă

În urma ultimelor experienţe sociale româneşti putem concluziona. Gaşca politică română a devenit un grup de indivizi care trăiesc autonom juridic. Nu poporul îi ţine pe ei în funcţii ci străinătatea şi ei înşişi pe baza sereleului politic format şi consolidat în urma loviturii de stat din 1989.

Odată formată baza materială şi financiară a oligarhiei politice nu mai există şanse de  readucere la normalitate a vieţii cetăţeneşti. Se consolidează mecanismele acumulării materiale mecanismele deţinerii şi controlului politic şi nimeni nu mai intră şi nimeni nu mai iese. Un cetăţean cinstit fără nici un ban nu mai are acces la conducerea României. Eşti filtrat prin averea pe care o deţii prin pârgiile politico-juridice de care dispui şi nu mai rămâne nimic din grupul sau persoana care încearcă să acceadă la conducerea poporului român. Aceasta a fost baza oligarhizării politice postpuciste a României.

Această stare de separare a poporului de conducerea sa va fi folosită de străini ( Occident) pentru noi lovituri de stat poreclite revoluţii . Din această mascaradă imperiul occidental va ieşi nepătat pentru că el este ,,democratic,, şi vrea ,,ordine,, socială în România.

În această conjunctură Imperiul americano-european vrea la ,, conducerea Europei,, numai oameni incababili ca exmatriculata Elena Băşescu sau ca  Adrian Severin care serveşte interesele antiromâneşti.

Borfăşimea politică română trăieşte cu iluzia că poporul român este prost. Poporul român nu este prost şi le-a transmis animalelor politicii că nu le vrea la conducerea României dar borfetele nu au înţeles prea seriosul mesaj al absenţei de la vot ci au înţeles că pot să se voteze pe ei înşişi în jurul cazanului cu ciolane eurate.
Are dreptate poporul român deocamdată. Le-a dat timp de gândire 19 ani. Probabil îi va mai lăsa câţiva ani ca să adune probe concludente şi imparabile. SUA ştie şi stă în spate. Mai vedem…

Învăţământ postpucist

Unu din 100, adică 1%, adică un procent, adică aproape nimeni de la ţară nu mai ajunge la facultate. Pentru partidele capitaliste arătările ţărăneşti nu sunt oameni. Oameni pentru ei sunt numai bandiţii de la oraş care îşi cumpără diplome universitare. Burghezii mănâncă mâncarea ţăranului şi îl scuipă. Burghezul îi regulează ţăranului fetele şi pe ţăran îl batjocoreşte. Burghezul părăgineşte satele şi pe ţăran vrea să-l omoare cu borâturile lui de oraş.

Dacă nu erau comuniştii, actualii intelectuali români mulgeau vacile. Dacă nu erau comuniştii timp de 40 de ani România era colonia culturală a Europei. Astăzi în regim capitalist un bilet de teatru costă cât o zi de muncă, în timpul comuniştilor putând merge la teatru fără să faci foame.

O facultate a poporului cum sunt cele din Universitatea de Stat din Bucureşti nu te costa nimic în timpul socialismului iar acum te costă banii pe jumătate de an de muncă pentru un singur an şcolar. Este adevărat că absolventul trebuia să muncească pentru poporul român nu pentru popoare străine. În timpul socialismului în facultăţi intrau tinerii apţi e a deveni intelectuali. În timpul capitalismului postpucist în facultăţile româneşti au ajuns 1.000.000 ( un milion) de absolvenţi de liceu. Aceasta este masca capitalistă a mârşăviei descalificării culturale şi profesionale în perspectiva distrugerii poporului român.

Un efect capitalist se va produce în învăţământul postpucist: efectul genocidului postpucist antiromânesc al pruncuciderilor prin avort legalizat de criminalii de la Bucureşti. Vor face profesorii foamea căci nu vor mai avea milionul de copii pe care mamele lor tâmpite de propaganda antiromânească i-au omorât după dezmăţul postsocialist.

Mare pagubă în ciuperci.

Trăiască Republica Capitalistă a Imperiului Euroamerican!

Coteţarii filozofiei române

O boală spirituală filozofică domneşte în ţara românească: cognitivismul.

Dacă ar fi de origine locală cognivismul se explică prin marele avantaj pe care îl aduce cunoaşterea omului. Dar în spatle acestei justificări găsim paraziţii sociali.

Cognitivismul este cea mai uşoară supunere faţă de ideologia occidentală şi totodată şi ce a mai sigură sculă cu care te poţi impune în faţa prostitului popor. Totodată este pista pe care te poate urmări şi manevra Occidentul.

Cognitivismul filozofic fură prestigiul cunoaşterii de tip ştiinţific şi ascunde totodată impostura filozofică română.

Cognitivismul filozofic aruncă praf în intelectul tinerilor care mai fac greşeala de a mai da atenţie pseudofilozofilor români.

Cognitivismul este cel care, ca la circ foloseşte câteva expediente ştiinţifice

pentru a da impresia de certitudine şi siguranţă pentru ca în spatele etichetelor  aşa-zişii filozofi care de fapt sunt oameni fără concepţie, fără operă, rod ciolanul învăţământului românesc.

Impostorii alcătuiesc un sistem împotriva căruia nici cel dinăuntru nici cel din afară nu poate să lupte din cauză că sistemului acestuia ni se dă proba de foc a practicii.Ia să primească un profesor de filozofie o problemă a vieţii românului actual cum ar fi părăsirea ţării şi abandonul familiei. Să vedem cum o rezolvă. Să primească salariul pentru filozofie numai dacă ofră soluţie.

Nici un porc din politică nu ar vota o lege prin care să-l oblige pe filozof să rezolve probleme umane pentru că ar pierde lăturile parlamentare. Deci sistemul politic român include şi sistmul filozofilor români.

Dacă vreţi să învăţaţi filozofie să nu vă duceţi la facultatea de filozofie căci profesorii de acolo vă vor sculpta după profilul lor: profil de oameni obedienţi şi sterili cu spirite de coteţ.

Producţia de spirite de coteţ nu va asigura niciodată o masă de revoluţionari ci o turmă de slugi.

Sub pretextul că vă învaţă filozofie ştiinţifică vă vor face consilieri, auxiliari ai agenţilor economici, politici, sociali, culturali subordonându-vă puţina cunoaştere, deprindere şi pricepere unor scopuri animalice voi potenţiali înţelepţi ai naţiunii române ajungând muhaielele bişniţarilor mascaţi.

Absolvenţii facultăţilor de filozofie sun anonimii neamului românesc.

Mediocrităţi de pretutindeni veniţi să vă băgăm în turma urâtorilor de înţelepciune ca poporul român să ajungă turmă şi turma haită!

Filozofie şi parazitism

O boală spirituală filozofică domneşte în ţara românească: cognitivismul.

Dacă ar fi de origine locală cognivismul se explică prin marele avantaj pe care îl aduce cunoaşterea omului. Dar în spatle acestei justificări găsim paraziţii sociali.

Cognitivismul este cea mai uşoară supunere faţă de ideologia occidentală şi totodată şi ce a mai sigură sculă cu care te poţi impune în faţa prostitului popor. Totodată este pista pe care te poate urmări şi manevra Occidentul.

Cognitivismul filozofic fură prestigiul cunoaşterii de tip ştiinţific şi ascunde totodată impostura filozofică română.

Cognitivismul filozofic aruncă praf în intelectul tinerilor care mai fac greşeala de a mai da atenţie pseudofilozofilor români.

Cognitivismul este cel care, ca la circ foloseşte câteva expediente ştiinţifice

pentru a da impresia de certitudine şi siguranţă pentru ca în spatele etichetelor  aşa-zişii filozofi care de fapt sunt oameni fără concepţie, fără operă, rod ciolanul învăţământului românesc.

Bişniţă psihologică universitară

Universitatea din Bucureşti mai are doar numele din ceea ce a fost.

Nu mai este facultatea ceea ce a fost. Acum facultăţile funcţionează pe principiul prostesc al economiei de piaţă. Dai banii şi nu fac cursuri. Dai banii şi nu fac seminarii. Dai banii şi îţi vin nişte profesori necalificaţi, nişte postpucişti care învaţă odată cu studenţii, făcându-se de râs. Nişte profesori ce nu fac distincţia între raţionament şi judecată între acţiune şi activitate dar predau cursuri de psihologie şi metodologie a cercetării.

În fiecare semestru trag chiulul profesorii câteva cursuri, câteva seminarii. Se închină şi lui Cristos şi lui Buda numai banii să iasă. Chiulurile le organizează cu unii studenţi în acord. Îi umflă pe studenţi cu nişte note mari pentru eticheta reclamei de piaţă şi merg cu bişniţa mai departe cu producţia angrosistă de licenţiaţi care nu disting inteligenţa de gândire.

O soluţie ar fi să dea banii înapoi studenţilor pentru cursurile şi seminariile nefăcute. Ministerul ar trebui să vadă de Universitatea din Bucureşti deoarece este universitate plătită din banii poporului român şi aceşti bani nu se mai întorc niciodată la cel care a plătit. Până nu va fi prea târziu! Până nu va împuţi Romania de mediocrităţi intelectuale capitaliste pustpuciste care vă vor învăţa că judecata este corectă şi raţionamentul este adevărat!

Scule capitaliste

Acestea sunt scule cu care i-au tâmpit capitaliştii pe români .

Nu le mai trebuie locuinţă că au maşină. Nu le mai trebuie vaci că mulg leptopul. Nu le mai trebuie pâmânt pentru că se fură mai bine cu telefonul. Nu le mai trebuie salopetă pentru că se înşeală mai bine la costum şi cravată. Se mai adăugă un accesoriu capitalist indispensabil: organul sexual. Acesta este necesar deoarece prin el devii oamă de ştiinţă, oamă de afaceri, oamă de ,,cultură,, şi în general curlingist.