Politicianul şi hoţul
2012/01/24Acţiuni capitaliste antiromâneşti
2012/01/15În tehnica luptei antiromâneşti se implică amănunţit guvernul S.U.A. Există câteva cazuri care ilustrează această tehnică terorizantă a S.U.A.
Primarul oraşului Baia Mare care a vrut să le facă ţiganilor fără locuinţe o stradă întreagă de blocuri. Bineînţeles că s-au găsit agenţii sabotori ai acestui plan benefic pentru populaţia ţigănească defavorizată. Organizaţii aşa-numite neguvernamentale ( agenturi în slujba străinătăţii) au determinat amendarea Primăriei Baia Mare cu suma de 60.000 lei noi. Reacţia primarului a fost că va dărâma construcţiile ilegale ale ţiganilor. Atunci a ieşit halera capitalistă care stătea în spatele aşa-ziselor organizaţii neguvernamentale : guvernul S.U.A. împiedicând şi acest act administrativ legitim al românilor. Se vede clar că americanii vor să întreţine o stare de mizerie în populaţia României o dezordine permanentă un focar de infecţie şi infracţiuni pentru a slăbi puterea statului român de organizare şi conducere a vieţii sociale. Arătaţi-mi când România a intervenit în treburile interne ale americanilor. Nu aveţi fapte.
Acţiunile antiromâneşti ale oligarhiei occidentale sunt făcute într-un mod foarte calificat astfel încât poporul să nu ştie că de fapt este distrus de străini, de exemplu deposedarea poporului român de bani prin manevre economice legate de NATO şi Uniunea Europeană. Voi românii cotizaţi un miliard de euro pe an la aşa-zisa uniune europeană. Din miliardul luat de la români Uniunea europeană vă restituie câteva sute de milioane nu pentru a vă îngriji sănătatea, pentru a vă educa ci pentru a îngriji javrele şi a proteja comportamente antinaturale şi chiar criminale. Deci români, occidentalii vă distrug pe banii voştri în timp ce voi muriţi după o viaţă de muncă, sfârşită în boală. Partea proastă este că voi românii vă lăsaţi pervertiţi de propaganda sistemului capitalist care vă convinge că trăiţi bine, civilizat că doar voi ca rasă sunteţi de vină pentru înapoierea voastră. Nu mai ascultaţi aceste minciuni criminale şi deschideţi ochii asupra vieţilor voastre care sunt distruse zi cu zi până când nu mai rămâne nimic din voi. Esenţa politicii capitaliste occidentale este crima. Capitaliştii occidentali nu mai au nevoie de voi ca fiinţe umane şi vă vor omorâ în propria voastră ţară. În acest act criminal instrumentele de acţiune sunt aşa-zişii guvernanţi de la Bucureşti.
Aceste forme de acţiune antiromânească sunt corelate de oligarhia occidentală cu o permanentă acţiune de degradare de pervertire criminală a sistemului de drept al statului român astfel încât transformă statul din grup uman în slujba voastră în grup de acţiune antipopulară şi antiromânească.
Modul de a lupta împotriva acestor criminali antinaţionali nu este lupta stradală. Lupta stradală este forma de luptă în care capitaliştii vă atrag pe terenul favorabil lor. În lupta stradală lupta voastră se descalifică prin orinetarea ei împotriva grupurilor umane neresponsabile de dezastrul postpucist al poporului român respectiv împotriva unor organe de stat minore, de execuţie care lucrează ca şi voi pentru un salariu capitalist mizerabil de câteva sute de lei. Autentica ţintă este permanent protejată de forţele de ordine. În spate stau autorii şi nu executanţii crimei antiromâneşti. Concentraţi-vă atenţia asupra oamenilor politici şi asupra organelor superioare de partid şi de stat căci ei sunt reprezentaţii oligarhiei capitaliste occidentale în România.
În urma ultimelor evenimente politice româneşti este posibil ca mişcarea populară spontană şi autentică să fie convertită în acţiune procapitalistă aşa cum a fost pervertită orice mişcare populară postpucistă de către agenţii manipulării şi propagandei capitaliste occidentale. Acest fapt este posbil datorită prezenţei şi acţiunii poliţiei politice capitaliste în cantitate triplă faţă de vremea poliţiei politice comuniste.
Nu muşcaţi momeala anticomunismului. Anticomunismul nu este altceva decât antiromânismul mascat de criminalii occidentali. În fond voi românii nu vreţi să faceţi sau să susţineţi comunismul ci vreţi să trăiţi civilizat. Ei bine, tocmai împotriva aceste dorinţe legitime acţionează capitaliştii occidentali. O democraţie capitalistă este astăzi o contradicţie în termeni, este o imposibilitate faptică. Ori ei ori noi. Nu poate exista democraţie simultan cu deposedarea majorităţii poporului de către o minoritate susţinută de străini.
Câştigătorul postpucist
2011/12/27Câştigătorul postpucist este omul care, ca câinele ăl rău, scăpat din lanţul care l-a ţinut cuminte, muşcă, rupe, zgârie şi spurcă pe toţi, pe toate: pe mamă, pe tată, pe soră, pe frate, pe văr pe vară, neam, popor şi rasă. N-are mamă, n-are tată, nici patrie adevărată.
Câştigătorul postpucist este animalul antisocial ce stă cu ochii holbaţi încă din socialism, să apuce prada din mâinile muncitoare ale poporului român precum şi bunurile altor popoare adulând orice vine din bordelul occidental, vorbind snob şi ipocrit despre valorile occidentale, fiind adept de conjunctură al obiceiurilor antinaturale.
Câştigătorul postpucist este succesor al infractorilor socialişti care au adunat avere prin furt, mită sau fraudă înşelând vigilenţa statului sau este puşcăriabilul ce nu a reuşit să deposedeze poporul şi după lovitura de stat s-a apucat să recupereze şansele pierdute.
Câştigătorul postpucist s-a afirmat în anii 1990-2000, atunci când poporul român a rămas descoperit, neapărat de stat, trădat, prădat, dezorientat şi naiv. În acei ani românii căzând pradă unei minorităţi străine şi unei minorităţi interne au fost victima câştigătorului postpucist care a cumpărat şi a vândut produsul muncii de 50 de ani a unui popor hăituit de străini în toată istoria lui.
Câştigătorul postpucist este deşteptul Occidentului care ştia că în vremuri tulburi esenţa capitalismului, adică deposedarea majorităţii de către minoritate se poate manifesta. El este animalul social care, informat sau riscând, a profitat de o realitate postpucistă: dreptul ca sistem de norme juridice nu are nici o valoare fără forţa coercitivă care îi garantează executarea. În acest cadru adesori câştigătorul postpucist, care în esenţa lui şi în forma sa este un infractor de drept comun, a invocat mereu prostia gloatei sub termenul de vid legislativ. El a fost ajutat de puterile occidentale care au insuflat şi impus degenerarea ordinii sociale române.
Subminarea puterii de stat
2011/12/23Este timpul sacrificiilor. Balivernele generale despre jidani, despre europeni şi americani nu au valoare. Trebuie să facem liste cu vinovaţii şi cu argumentele pentru susţinerea vinovăţiilor. Trebuie făcute liste cu agenţii ce îi susţin din umbră pe cei vinovaţi. Totul trebuie adus la lumină pentru a şti pe cine tragem la răspundere şi pentru ce.
Există următorul mecanism juridic al subminării puterii de stat. Legiuitorii, străini de popor şi aserviţi duşmanilor externi trec fapte periculoase social din codul penal în codul civil uşurând sarcina infractorilor prin nepedepsirea lor penală.Pe lângă aceasta infractorul are posibilitatea manevrelor civile în detrimentul cetăţeanului. Odată trecute faptele periculoase în domeniul civil dacă vrei să faci dreptate, capitaliştii îţi pun taxă pe înfăptuirea dreptăţii.Consecinţa este că omul sărac nu mai poate face dreptate. În schimb o poate face cel avut şi în acest caz în mod ascuns actul justiţiar este defalcat şi desfăşurat în favoarea celor ce au pus mâna pe avere. Deci ordinea acţiunilor capitaliste este:procurarea averii ( prin orice mijloce), accesarea puterii prin mită, legiferarea acţiunilor proprii personale sau de grup indiferent de efectul asupra poporului. După aceasta au grijă legiuitorii capitalişti proveniţi din infractori să slăbească forţele şi mecanismele statale democratice condamnându-i în fapt pe toţi adversarii lor. După aceasta se miră de ce le-au atârnat ţăranii lui Doja hoiturile în cârlige, de ce au făcut naziştii săpun din ei, de ce i-au exterminat comuniştii prin puşcării şi lagăre.
Sistemul social capitalist generează subsisteme mafiotice de manipulare socială. De la manipularea ( manevrarea) juridică se poate trece uşor la manevre economice şi politice. Iată-ne în faţa sistemului social capitalist postpucist. Toate partidele capitaliste sunt construite pe acest model deşi poartă denumiri derutante: liberale, sociale, naţionale, gioacă gioale… Nici unul nu rezolvă problema naţională populară ci se ascund unii după alţii prin felurite tertipuri, sistemul social capitalist râmânând pe ansamblu integru. În acestă perspectivă este inutilă participarea la votare iar cei care participă sunt fie complici la sistemul vicios al capitalismului, fie naivi, dar ambele categorii legitimează o crimă organizată la nivel statal.
Izvorul acestor modificări infracţionale ale legislaţiei române este oligarhia occidentală prin vocea Uniunii Europene. Scopul acestor modificări ale sistemului normelor juridice româneşti este destructurarea statului român şi dezorganizarea activităţilor poporului. Nu numai că nu contează cetăţeanul dar nu mai contează pentru camarila capitalistă nici poporul.
Imposibilitatea reglării relaţiilor sociale prin legislaţia duşmănoasă îl fac pe cetăţean să apeleze la sisteme suprastatale, în felul acesta realizându-se aşa-zisele procese antistatale, antiromâneşti. În acest proces politic se degradează suveranitatea statului român creându-se premisele desfiinţării statului ca atare. (Propaganda demagogică pseudodemocratică bineînţeles funcţionază în acest timp nonstop). Deci românul în aceste condiţii sub dublă presiune este nevoit să-şi atace propriul stat prin intermediul şi cerând mila suprastatului sau să se lupte cu propriul stat în mod direct. La această lucrătură au contribuit absolvenţii cei mai performanţi ai universităţilor româneşti care au părăsit ţara pentru a se pune în slujba statelor străine şi impotriva poporului român. Poporul român este învins pe banii şi pe munca lui.
De aceea români vă invit să blocaţi aceste şcoli de infractori antinaţionali care sunt universităţile ce predau cursuri mondialiste în limba engleză. Acestea împreună cu jurnaliştii aserviţi se ocupă de tâmpirea sistematică a poporului pe banii poporului. Este posibil că dacă se trezeşte conştiinţa naţională, duşmanii poporului să apeleze la intervenţia americană dar şi atunci va fi bine deoarece cei ce fi-vor după noi îşi vor cunoaşte duşmanul pe care acum nici nu îl bănuiesc.
Patriotism
2011/12/21Patriotismul este dragoste de popor şi de ţară. Este sentimentul profund generat de evoluţia istorică milenară a unui neam pe teritoriul propriu. Patriotismul este generat de spiritul de rasă neam şi popor şi este condiţionat de factorii naturali, economici, comunitari, istorici şi culturali.
Patriotismul este o ipostază a conştiinţei sociale ce a dobândit o importanţă deosebită în perioada formării naţiunilor şi statelor naţionale în epoca ascensiunii burgheziei care lichida orânduirea feudală şi fărâmiţarea feudală unificând poporul în naţiune.
Patriotismul este o constantă a conştiinţei poporului dar el poate fi abandonat de subgrupuri ale poporului datorită sciziunii motivaţiilor oamenilor din aceste subgrupuri. În general abandonarea conştiinţei patriotice este făcută de acele grupuri sau persoane care îşi leagă viaţa de activităţile străinilor. Printre grupurile care trădează patria în epoca contemporană au fost grupurile capitaliste transnaţionale. Între patriotism şi imperialism este incompatibilitate deoarece încălcând drepturile altor popoare imperialismul periclitează poporul propriu. Atitudinea patriotică corectă este respectul uman al popoarelor lumii.
Patrioţii autentici sunt oamenii muncii , oamenii care îşi bazează existenţa pe viaţa trăită în ţară şi pentru ţară fiind prin aceasta cei mai consecvenţi apărători ai independenţei naţionale a ţării. Între patrioţi şi ţara lor există o legătură vitală şi de aceea ei fac sacrificii supreme pentru destinul patriei, pentru eliberarea de cotropitori, de asupritori şi pentru dezvoltarea şi emanciparea poporului. Patriotismul înseamnă de asemenea şi iubirea limbii poporului şi culturii create de popor.
Patriotismul se dovedeşte în perioade de încercări grele, fie de presiuni externe, fie de cotropire sau de ocupaţie străină. Acestea sunt împrejurări în care se verifică conştiinţa patriotică.
Situaţiile critice pentru popor în care sentimentul patriotic este periclitat sunt create şi de raporturile interne dintre grupurile sociale ce se confruntă pe temeiul proprietăţii şi în această conjunctură patriotismul slăbeşte în atitudinea grupurilor care vor să acapareze avuţia poporului prin deposedarea majorităţii. În acest caz diferenţierea puternică a poporului ajunge să producă opoziţie şi chiar conflict în interiorul naţiunii punând în pericol ataşamentul spiritual al oamenilor la tradiţie şi la valorile care au consfinţit un mod de viaţă unitar moştenit din strămoşi. În acest prag critic patriotismul este atacabil de forţe străine, ostile pentru a submina unitatea, eficacitatea şi puterea poporului.
Patriotismul ca proprietate a conştiinţei cetăţeneşti şi naţionale este necesară tuturor membrilor unui popor dar este o condiţie fără de care nu se poate a acelor oameni care sunt special însărcinaţi de popor cu apărarea naţională, activitatea economică, ordinea socială internă, educaţia, asistenţa sanitară şi în general a oamenilor care lucrează cu oamenii.
Din punct de vedere personal patriotismul este o componentă a caracterului . Patriotismul constă într-un element de conştiinţă prin care se atribuie valoarea supremă existenţei, apărării şi perpetuării poporului propriu pe teritoriul pe care trăieşte. Alături de preţuirea acestor valori această componentă caracterială are o latură acţională care constă în atitudine conformă convingerii că trebuie apărată existenţa, spaţiul, cultura materială şi spirituală a poporului. Această latură activă a caracterului asigură materializarea patriotismului în fapte. Alături de componentele cognitive şi acţionale patriotismul are o inseparabilă componentă afectivă constând în ataşamentul necondiţionat faţă de poporul din care persoana face parte, fiind trăită ca stare de armonie cu familia, neamul, colectivitatea din care descinde.
Ţiganii
2011/12/20Recomand citirea acestui text conform concepţiei şi doctrinei pe care se bazează acest blog.
Scris de Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
Vineri, 11 Noiembrie 2011 11:56
Scrisoare deschisă Domnului Traian BĂSESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, Domnului Emil Boc, premierul României, Domnului Teodor BACONSCHI, ministrul de Externe al României
Înnegrirea imaginii României din cauza confundării pe plan internaţional a românilor cu ţiganii s-a produs, în timpul tranziţiei, ca urmare a impunerii vocabulei „rom/rrom“ în limbajul oficial şi al mass media îndeosebi prin Memorandumul nr. D2/1094 din 29.02.2000. Expulzarea ţiganilor din Italia, începută în 2008, continuată şi intensificată acum, şi expulzarea ţiganilor din Franţa – care repetă demersul Italiei şi, deci, confirmă criminalitatea crescută a unor clanuri din cadrul acestei etnii – constituie o inadmisibilă deteriorare a imaginii României. Mediatizarea respectivelor acţiuni în mass media internaţionale reprezintă campanii de presă care, din vulnerabilităţi, s-au transformat în veritabile atacuri contra ţării noastre, care periclitează securitatea naţională. De aceea, este necesară eliminarea sus-menţionatului memorandum şi reactivarea Memorandumului nr. H03/169 din 31.01. 1995. Ca atare, se impune cu promptitudine: a) utilizarea exclusivă a cuvîntului ţigan în limbajul oficial şi al mass media; b) eliminarea logo-ului „ROMânia“ din brandul Explore The Carpathian Garden, întrucît face trimitere evidentă la făcătura „rom“; c) reactivarea proiectului legii Funar-Păunescu, privind eliminarea vocabulei „rom“ şi utilizarea exclusivă a cuvîntului ţigan. Aceste demersuri minimale trebuie conjugate cu capacitarea în acest sens a guvernelor ţărilor europene. De aceea, vă solicit traducerea în limbile europene a studiului „România va deveni groapa de gunoi etnic a Europei“, care face parte integrală din prezenta Scrisoare deschisă, studiu care să fie trimis atît respectivelor guverne, cît şi organismelor Uniunii Europene.
Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU Redactor şef Evoluţia unei idei La Congresul Naţional de sociologie din 14-16 decembrie 2000, am prezentat studiul Ubicuitatea războiului axiologic, publicat în volumul editat şi prezentat la Congres. În acest studiu am propus un nou concept în domeniul politologiei şi al polemologiei: „războiul axiologic“. Am definit războiul axiologic drept „totalitatea formelor de luptă atipică întreprinse pentru distrugerea valorilor economice, politice, morale, religioase, culturale şi sociale ale unei naţiuni prin devalorizarea lor – prin bagatelizare, ridiculizare, denigrare, satanizare – şi înlocuirea lor cu altele – cu non-valori –, impuse de anumite centre de putere străine“. Prin acest proces agresiv, valorile sunt inversate, răsturnate. Evident, cu ajutorul cozilor de topor din ţară.
În cadrul acestui studiu, am trecut în revistă principalele domenii în care se manifestă această formă insidioasă de război, cu rezerva rezultată din formularea prezentă în titlu, care denotă calitatea sa esenţială: ubicuitatea – faptul că se manifestă peste tot, în toate sistemele şi subsistemele societăţii. Relevasem, atunci, că dintre agresiunile axiologice comise contra României fac parte, printre altele, impunerea frauduloasă şi folosirea intensă a vocabulei „rom/rrom“ şi a derivatelor sale referitoare la aşa-zisa „limbă“ vorbită de ţigani – „romali“ sau „romani“ sau „romanes“ – şi avertizasem asupra consecinţelor pernicioase provocate de confuzia [1] creată deliberat, cu scopul de a-i confunda pe români cu ţiganii – consecinţe care, din nefericire, s-au adeverit.
Am dezvoltat această problemă a inducerii confuziei „român/rom“ în studiul «Cuvântul „rrom“: o agresiune axiologică», [2] tipărit, apoi, puţin mai extins şi cu bibliografia aferentă, sub titlul „Înnegresc ţiganii imaginea României?!“ [3]. Între timp, situaţia existentă – relevată în mass media externe, îndeosebi în anii 2008-2010, în unele publicaţii britanice, spaniole, franceze şi italiene – a confirmat, din păcate, o dată în plus, anticipările mele, în special teza că vocabula „rom“ constituie o agresiune axiologică, precum şi faptul, devenit tot mai evident, că ţiganii, prin comportamentul lor, ne compromit şi afectează grav imaginea României – fapt subliniat într-o formă, adusă la zi, a articolului sus menţionat, în studiul „Ţiganii: o bombă politică iminentă a Uniunii Europene“ [4], ambele postate pe site-ul AlterMedia şi preluate, ulterior, de alte publicaţii on line. De la Memorandumul nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 la Memorandumul nr. D2/1094 din 29 februarie 2000
În studiul citat, am relevat că, în virtutea atribuţiilor profesionale, am realizat diverse sinteze pe această temă – a agresiunii axiologice reprezentată de cuvântul „rom/rrom“ –, materiale care au fost înaintate, pe cale ierarhică instituţională, „factorilor de decizie din stat“ şi că, într-o mare măsură, inclusiv acele materialele au constituit unul dintre factorii care au stat la baza Memorandumului H03/169 din 31 ianuarie 1995, al Ministerului Afacerilor Externe al României, în timpul mandatului lui Teodor Meleşcanu. Acest Memorandum a explicat caracterul periculos al folosirii cuvântului „rom/rrom“ – prin consecinţele sale nefaste – şi, ca atare, cerea eliminarea cuvântului „rom/rrom“ şi a derivatelor sale din lexic – pentru început, din limbajul oficial şi al mass media – şi folosirea exclusivă a cuvântului statuat istoric şi ştiinţific, de „ţigan“. În 1997, Convenţia Democrată din România (C.D.R.), dintre cei „15.000 de specialişti“ ai ei, l-a ales şi l-a pus în scaunul de ministru la Externe pe Andrei Pleşu, care, pe de o parte, obedient faţă de organismele internaţionale şi de organizaţiile interne ale ţiganilor, şi, pe de altă parte, în dispreţ total faţă de limba română şi de România, a dispus ignorarea respectivului memorandum şi a impus, dimpotrivă, utilizarea denominaţiei incriminate anterior: „rom/rrom“.
Mergând pe urmele acestui studiu – dar fără să-l citeze –, ziaristul Victor Roncea a relevat că, spre sfârşitul mandatului Convenţiei Democrate, ultimul ei ministru de Externe, Petre Roman, a „emanat“ Memorandumul nr. D2/1094 din 29 februarie 2000, adresat premierului de atunci, Mugur Isărescu, prin care a anulat expres Memorandumul ministrului Teodor Meleşcanu, care «recomandase (…) utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de „ţigan“, în detrimentul celui de „rom“, care de-abia începuse să se impună.» Şi, în continuare, Petre Roman preciza: „(…) Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului rrom în corespondenţa M.A.E., în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează“ (s. n. – V.I.Z.) [5]. Dar, în realitate, Petre Roman a impus, dimpotrivă, utilizarea exclusivă a vocabulei „rom“, recunoscînd că a emis acest memorandum la presiunea organizaţiilor ţigăneşti – care consideră că, chipurile, cuvântul „ţigan“ ar fi jignitor – şi după consultarea unor experţi români şi străini, îndeosebi ai O.S.C.E. Îl întrebasem, pe această cale, pe ex-ministrul Petre Roman: nu cumva unul dintre „experţii“ O.S.C.E. a fost şi ţiganul sociolog Nicolae Gheorghe (zis, mai frecvent, şi Gheorghe Nicolae), care a parvenit şi acum este reprezentantul ţiganilor la O.S.C.E.?! Dar, în esenţă, Petre Roman a ignorat total motivele ministrului Teodor Meleşcanu – care, şi el, apelase la experţi în susţinerea Memorandumului său – şi, implicit, a acceptat să se producă prejudiciile devenite evidente, deja, încă din timpul mandatului C.D.R., imediat după schimbarea de macaz provocată de Andrei Pleşu! Iar alte pericole aveau să vină în curând. Între timp, mass media, în cvasitotalitatea lor, din lichelism, din lipsă de curaj civic, din lipsă de patriotism sau din spirit mercenar – sau din toate aceste motive la un loc –, au preluat ucazul Pleşu-Roman, iar efectul acestei agresiuni axiologice s-a văzut deja: pretenţia impusă de ţigani de a fi denumiţi „romi“ a ajuns atât de mare, încât ei au ajuns să facă legea în România. Ca o fatalitate istorică, ţiganii sunt „jigniţi“, „discriminaţi“ de toţi, inclusiv de cei care le iau apărarea şi le poartă de grijă, pe când ţiganii nu insultă, nu fură, nu înjunghie, nu omoară, nu poluează sonor, vizual şi olfactiv pe nimeni! Prin intermediul aşa-zisului Consiliu „Naţional“ (!) pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) – care este ilegitim, imoral, anticonstituţional, antinaţional, şi, îndeosebi, antiromânesc, întrucât este condus de maghiari –, românii au ajuns să fie daţi în judecată de ţigani pentru că îi „discriminează“ – cazul senatorului Iulian Urban fiind aproape la fel de notoriu ca al preşedintelui Traian Băsescu! Dar când li se dau locuri fără concurs la liceu şi la facultate, în detrimentul românilor care rămân fără locurile ocupate, astfel, abuziv de ţigani, atunci nu mai sunt discriminaţi: atunci li se cuvine! Când sunt graţiaţi şi scoşi prea devreme şi nereeducaţi din închisori, atunci nu mai sunt discriminaţi: atunci li se cuvine! După care recidivează în crimele pe care le comit, ale căror consecinţe se repercutează, inclusiv pe plan internaţional, asupra românilor! Vezi cazurile Mailat, Argint, Cămătaru şi celelalte. O expresie clasică a obedienţei Guvernului României – condus, atunci, de premierul interimar Mugur Isărescu – faţă de organismele europene a fost şi Ordonanţa de Guvern nr. 137/31 august 2000; în baza art. 23 alin. (1) al acesteia, printr-o hotărâre abuzivă – ca expresie a obsecviozităţii depline a Guvernului, condus de Adrian Năstase –, Hotărârea de Guvern nr. 1194 din 27 noiembrie 2001, modificată ulterior, a fost înfiinţat C.N.C.D., care, acum, îi discriminează pe toţi românii, deşi ei reprezintă 85 la sută din populaţia ţării. Asta este esenţa „democraţiei“ Occidentului impusă României: nu dictatura majorităţii – care este autentica democraţie! –, ci dictatura minorităţilor, adică inversarea valorilor. Iar inversarea valorilor este „diferenţa specifică“ a satanismului! Este, deja, de notorietate că valorile româneşti suferă un proces de devalorizare prin inversare: sunt minimalizate, ridiculizate, călcate în picioare şi sunt înlocuite cu anti-valorile ţigăneşti şi ale altor minoritari!
După tiparul cunoscut, „marca“ Sorin Mitu, Lucian Boia, H.-R. Patapievici ş.a., care înlocuiesc valorile româneşti cu elucubraţiile lor. Ca atare, Petre Roman, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici et comp. se numără, şi ei, printre vectorii războiului axiologic dus contra României. Cuvântul „ţigan“ derivă din „ti Gange“ şi nu din „athinganoi“ Cuvântul „ţigan“ nu are nimic peiorativ în el; noţiunea, în sine, e nevinovată. În schimb, modul de viaţă şi comportamentul agresiv – neschimbate de secole şi neschimbabile, prin efectul cutumelor ţigăneşti – sunt cele care le conferă caracteristica peiorativă, ba, încă, semnificând un pericol social nu numai în România, ci peste tot în lume. Cuvântul „ţigan“ are, dimpotrivă, o conotaţie generică – şi, deci, nobilă – în el, căci dezvăluie zona geografică cu care etnia se mândreşte: „ţigan“ provine, după cum afirmase Iosif Constantin Drăgan, din expresia „ti Gange“, care ar însemna în limba hindusă „de dincolo de Gange“ – de unde ar fi provenit ţiganii. Prin pierderea ultimei silabe, a devenit ti-gan, apoi „ţigan“. Oricum, celor mai mulţi lideri ai ţiganilor le place să afirme că ţiganii au venit din India, iar Chris Nickson chiar le precizează locul: Rajahstan (!), un deşert în care India a detonat prima sa bombă atomică. Unii „lideri“ ţigani vor să-şi confecţioneze o genealogie asezonată cu termeni livreşti şi arhaici, ca să le confere o sorginte mai răsărită şi pretind că denumirea ar proveni dintr-un cuvânt grecesc, „athinganoi“ sau, după alţii „athiganoi“ [6], care ar fi însemnat „de neatins“ şi care, astfel, îi indica pe „cei care nu trebuie atinşi“; de aici, ar fi rezultat, ulterior, cuvântul „ţigan“. Dacă ar fi să acredităm această „rută“ etimologică, atunci „athinganoi“ a dat, mai degrabă, prin prescurtare succesivă – athing-anoi, athing, ating –, pe românescul „ating“, nu pe „ţigan“. Apoi, dacă însemna „de neatins“, relevă, totuşi, faptul pe care propagandiştii ţigani îl trec sub tăcere: că era un îndemn imperativ al grecilor sau romanilor să nu-i atingă pe ţigani, fiindcă, pe atunci, când umblau cu şatra, erau mult mai împuţiţi decât sunt acum! Probabil că de la această lecţiune subliminală a cuvântului provine respingerea de către ei a denumirii de „ţigan“, fiindcă le reaminteşte mizeria fizică şi morală din care descind şi în care se menţin. Ţinând cont de cum arată acum etnia ţigănească, să ne închipuim cum era în urmă cu un mileniu, când a fost adusă aici, din India, târâtă de hoardele tătărăşti. Apoi, chiar şi acum, India este stratificată foarte rigid în clase sociale, cea inferioară fiind numită paria, cu care celelalte clase nici nu au voie să intre în contact şi, deci, pe ai cărei indivizi nu au voie să îi atingă! „Iezuiţii, din respect faţă de structura socială indiană, evitau contactul deschis cu paria ca să nu devină, astfel, inacceptabili pentru influenţii brahmani“ [7]. Evident, ţiganii nu puteau să provină decât din clasa paria şi, după aducerea lor în Europa, aşa au rămas, în mileniul următor, tot paria, „de neatins“ – desigur, cu excepţia indivizilor care s-au civilizat şi s-au adaptat, cu greu şi tardiv, în marginea popoarelor în cadrul cărora s-au aciuat. Dar, oricare ar fi antecedentul din care provine cuvântul „ţigan“ – „athinganoi“ sau „ti Gange“ –, vocabula „rom“ nu are nici o legătură cu numele etniei. Ideologii ţigani pretind că „rom“ ar însemna, în „limba“ lor, „om“, deşi ei nu au limbă, ci au doar nişte rudimente argotice, specifice fiecărui clan şi neinteligibile între ele: la „Olimpiada de rromani“ (sic) s-a văzut că ţiganii nu pot comunica între diverse clanuri şi, fireşte, s-au ţigănit între ei [8]. Dar „om“/„rom“ nu este un nume de etnie, ca dovadă că ţiganii, în cvasitotalitatea lor, nici nu ştiu că ar fi „romi“: ei se ştiu că sunt doar ţigani! Deci nu există nici o raţiune să fie folosit ca denominaţie etnică. În acest sens, simptomatic este şi ceea ce spune un ţigan care se străduieşte, din răsputeri, să acrediteze limba „romani“ şi a scris chiar un dicţionar „rrom-român“ (!): «Am lăsat la final o explicaţie pe care, mai mult sau mai putin, o datoram cititorilor. Am optat pentru termenul de “rrom” si nu de “tigan”, nu atât pentru faptul ca ultimul este perceput de catre comunitatea rroma internationala ca fiind peiorativ, ci pentru simplul motiv ca de un mileniu încoace rromii îsi spun în limba lor rrom (sg.) “rrom”/ rromá (pl.) “rromi” si nu “tigan(i)” (acesta din urma fiind un termen prin care au fost denumiti rromii în Imperiul Bizantin la începutul acestui mileniu). Asadar, este bine de stiut ca rromii s-au adresat si se adreseaza între ei, în limba rromani (tiganeasca), prin formula: “Tu san rrom?” (”Tu esti rrom?”) si nu printr-o formula aberanta de tipul “Tu san cigan?” (”Tu esti tigan?”). Deci, forma legitima este rrom si nu tigan. Nu pierdem nimic daca o folosim. Nici italienii nu-si fac probleme, de pilda, ca ROMA ar putea fi pus în legatura cu Rromá “rromii (tiganii)” ori sintagma FORO ROMANO ar fi confundata cu cea din limba rromani (tiganeasca) Fòro rromanó (sau rromano fòro) “orasul rrom (tiganesc)” etc. etc.» Am citat, ad litteram, din fabulaţia lui Gheorghe Sarău, RROMII, INDIA şi LIMBA RROMANI, Bucureşti, 1997, pag. 161-162. Falsitatea deplină a polologhiei lui Sarău este relevată chiar de faptul că aduce ca argument născocirea „rrom“, deşi această grafie a trebuit „inventată“ abia prin 1994, ca urmare a protestului românilor la invazia făcăturii „rom“. Cât despre semnele diacritice, importanţa lor este evidentă şi din citatul de mai sus, postat, precum şi în materialele din publicaţiile electronice, cel mai adesea, tot fără diacritice: lipsa lor măreşte confuzia dintre români şi „romani“ – căci între timp, văzându-se cu „măgarul legat la gard“, ţiganii l-au uitat pe al doilea „r“, pus artificial, pentru a înlătura, chipurile, eventuala confuzie între „rom“ şi român! De fapt, după cum se vede, şi „filologul“ Sarău este nevoit, aici, după scamatoria „rrom“/„rromani“, să precizeze, în paranteză, „ţigan“ şi „ţigănească“. Or, pentru străini, când văd scris „rromani“ şi „romani“, apoi „romani“ fără â, nu ştiu că primele două cuvinte se referă – tendenţios şi subversiv, e-adevărat! – la ţigani, iar ultimul la „români“ fără diacritice, în presa electronică! Evident, „profesorul“ de ţigănească (pardon, de „limba“ romali/romani/romanes) Sarău aduce argumente ideologice şi absolut false, pentru că realitatea este exact inversă: toţi ţiganii îşi spun între ei ţigani şi nu ar fi ştiut că sunt „romi/rromi“ dacă nu le-ar fi băgat această diversiune în cap unii ca Gheorghe Sarău, Nicolae Gheorghe, Nicolae Păun et comp. Să meargă, acum, la Roma, la Livorno, Neapole etc., Gheorghe Sarău şi să-i întrebe pe italieni cum este cu Roma şi cu Foro Romano – dacă se confundă sau nu cu „comunitatea roma“ sau „Fòro rromanó“! Şi să vedem dacă ar mai scăpa cu viaţă! Iar noi încă le mai răbdăm impertinenţa, poluarea limbii şi a mediului înconjurător! Scopul impunerii vocabulei „rom“: subversiunea.
Aşadar, impunerea vocabulei „rom“ nu are nici o justificare – în afara acesteia singure, subversive şi diversioniste, din cazul de faţă: de compromitere deliberată a României, prin asocierea ţiganilor cu românii, a substituirii lor şi, în final, a creării impresiei că românii sunt, de fapt, ţigani – aşa cum susţin, acum, francezii şi italienii („ginta latină“!), englezii, Jirinovski, Voronin, ungurii. Până şi amărâţii ăştia de bulgari, care acum 7-8 ani mureau de foame şi treceau, masiv, Dunărea ca să cumpere pâine de la noi, ne insultă pe stadioane strigând sportivilor noştri „Ţiganilor!“ [9] – pentru că au aflat din presa românească şi internaţională că între „romi“/rromi/romani“ şi români nu e diferenţă decât de un semn diacritic –, îi jefuiesc la drumul mare pe turiştii români, iar în presa lor mai pretind şi Dobrogea, după ce ne-au luat, abuziv, Cadrilaterul. Prin asta, bulgarii se asociază cu politica revanşardă a ungurilor şi, împreună, „îi ridică mingea la fileu“ lui Vladimir Putin, care şantaja, pe plan internaţional, România, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind despre Kosovo la summit-ul Rusia-U.E. de la Lisabona, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“ [10]. Care a fost reacţia guvernanţilor la „aluzia“ lui Putin?! Au zis, şi ei, pe ţigăneşte: „Mucles!“ Esenţial, însă, este faptul că, indiferent de etimologia lui, nu cuvântul „ţigan“ este acela care este jignitor, peiorativ, cum cred liderii ţiganilor, care, astfel, se ascund după deget, confecţionând ţinte false pentru eludarea problemei şi pentru a-şi justifica fondurile europene şi româneşti însuşite nemeritat, inutil şi abuziv, ci comportamentul lor funciarmente criminogen şi refuzul lor încăpăţânat de a-şi schimba modul de viaţă, chipurile „tradiţional“, cum pretind, pompos, ei, „liderii“.
Aşa cum le-am mai propus, pot să-şi zică şi gerrmani, sau neoindieni, sau în alt fel, denumirea – oricare ar fi ea! – nu va schimba cu nimic atitudinea celorlalţi faţă de ei, dacă nu se schimbă ei înşişi, civilizându-se. În fond, de 20 ani ţiganii îşi zic, cu impertinenţă, „romi/rromi“. Au dobândit mai mult prestigiu, a avut vreun efect aproprierea acestei vocabule în afară de faptul că i-a ultragiat, i-a denigrat şi i-a devalorizat pe români pe plan internaţional din cauza confuziei insinuate?! Au făcut vreun progres în integrarea lor în România sau în Italia, Franţa, Spania, Anglia, Elveţia, Germania etc.?! Nu! Ţiganii au fost repudiaţi la fel ca înainte, de peste tot; în ultimii ani, taberele din Italia le-au fost incendiate – ca în Evul Mediu –, iar, începînd din vara aceasta, a reînceput expulzarea lor din Franţa, cu şi mai mare energie şi în mod întemeiat! Dar, evident, dacă îşi vor mai zice „romi/rromi“, în mod cert nu vor mai avea nici o şansă să mai se integreze în România, pentru că, deja, ne-au compromis definitiv în ochii străinătăţii, iar pentru asta nu vor fi iertaţi niciodată. Deja forumiştii români sunt unanimi împotriva ţiganilor şi, implicit, împotriva folosirii vocabulei „rom“, spre furia C.N.C.D.
După ce i-am tolerat cinci secole şi după 20 de ani de agresiune axiologică, ideologică şi faptică din partea ţiganilor, trebuie să se termine cu toleranţa faţă de ei [11], ca, de altfel, şi faţă de celelalte minorităţi agresive – toleranţă care, dacă va mai fi continuată, atunci nu va mai fi decât prostie patentă! Şi prima modalitate de a şterge această ruşine este, deocamdată, una radicală şi irevocabilă, cu care să înceapă imediat: să nu-şi mai zică şi să nu li se mai zică „romi/rromi“, ci aşa cum îi ştie toată lumea – ţigani. A doua modalitate este să înceapă să se civilizeze, iar a treia, să fie civilizaţi „forţat“, inclusiv prin muncă şi prin şcoală, cum indicase, cam încurcînd lucrurile, Daniel Barbu, şeful unei catedre de ştiinţe politice: „pentru că un tînăr ţigănuş se poate să nu-şi dea seama la ce-i serveşte şcoala. Ar trebui introdusă de urgenţă obligativitatea învăţămîntului pînă la 18 ani“ (sic). Evident, Daniel Barbu ar fi trebuit să zică „reintrodusă“, fiindcă în Socialism fusese, deja, introdusă, iar profesorii erau, şi ei, obligaţi să se ducă pe la cocioabele ţiganilor ca să le aducă puradeii la şcoală – unde veneau, o vreme, dar nu ca să înveţe, ci ca să fure şi să-i violenteze pe copiii românilor! După care abandonau şcoala. De altfel, abandonul şcolar al ţiganilor, în oricare ţară s-ar afla, este relevat de Sir Angus Fraser, peste tot, în cartea sa, ŢIGANII (vezi infra, nota 14). Dar, aşa cum atestă interviul pe care i l-a luat ziaristul Răzvan Ciobanu, Pentru autoritatile romane, un tigan in minus, o problema in minus, plin de contradicţii şi de omisiuni condamnabile în referirile sale la ţigani, deşi este doctor în politologie, prin ideile sale inextricabile – ca să mă exprim eufemistic –, prof. univ. Daniel Barbu seamănă, mai degrabă, cu doctorul Ciomu: elocvente, în acest sens, sunt foarte numeroasele comentarii pe forum, aproape toate negative [12]! Ţiganii: o bombă social-demografică cu explozie întârziată Dacă problema maghiarilor reprezintă o bombă politică interetnică [13] – în special prin posibila promulgare, de către P.D.-L. plus U.D.M.R., a autonomiei aşa-zisului „Ţinut Secuiesc“ – cum pretind tot mai vehement Laszlo Tokes şi Marko Bela –, problema ţiganilor constituie o bombă demografică cu explozie întârziată – de care s-a temut şi Cehoslovacia în deceniul 7 al secolului trecut, motiv pentru care intenţiona ca, „după 2-3 naşteri, ţigăncile să fie sterilizate“ [14]; apoi constituie o bombă socială prin bolile transmise, prin conflictele provocate şi crimele comise, prin înmulţirea în proporţie geometrică/exponenţială şi prin revendicările neîntemeiate de protecţie socială şi de „restituire a aurului confiscat de comunişti“ – deşi respectivul aur provenea tot din furt. Acuzele făcute de ziarul britanic The Sun [15], cum că aduc T.B.C.-ul în Anglia, nu erau întru totul lipsite de temei. Mai mult, spre deosebire de tendinţa generală de scădere a populaţiei româneşti, etnia ţigănească manifestă tendinţa contrară: de creştere demografică accelerată. Motiv pentru care preşedintele Traian Băsescu s-a arătat îngrijorat de perspectiva sumbră a diminuării ponderii românilor! Ca atare, nu mai este o excentricitate gratuită avertismentul emis, la congresul neonaziştilor din Europa, ţinut în Germania, că, în curând, Europa va fi dominată de ţigani! Deja deputatul-ţigan P.S.D. Mădălin Voicu ne ameninţase şi el, acum vreo câţiva ani, că, dată fiind tendinţa de înmulţire a ţiganilor, este posibil ca, „peste vreo două decenii, ţiganii să conducă România, nu atât pentru că ar fi rromi, cât pentru că îi vor depăşi numeric pe români şi, dintr-o etnie conlocuitoare, ţiganii vor deveni una înlocuitoare“! Şi, ca lider al lor, probabil că le ştie mai bine situaţia decât statisticienii noştri! Repet sugestia dată editorilor de la National Geographic, numărul din noiembrie 2006, în limba română: să traducă cele 26 de pagini despre ţigani în limbile de circulaţie internaţională în care apare revista [16]. E util de ştiut şi ceea ce scriu unii ţigani despre ei înşişi, poate se mai lămuresc şi cei din Uniunea Europeană sau de la Mental Disability Rights International (M.D.R.I.), din S.U.A., care ne-au denigrat, americăneşte, în New York Times [17]. Pe postul Realitatea TV a fost difuzată, la începutul lunii noiembrie 2008, o emisiune care purta ca titlu chiar ideea perspectivei ameninţătoare enunţată de Mădălin Voicu: „Etnie conlocuitoare sau înlocuitoare?!“ Dincolo de tenta aparent ironică, trebuie să vedem, mai degrabă, perspectiva terifiantă care ne aşteaptă dacă nu luăm, urgent, măsuri radicale de contracarare!
14 octombrie 2010
NOTE
[1] Vasile I. Zărnescu, Ubicuitatea războiului axiologic, în volumul coordonat de Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir, Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pag. 900-901.
[2] Idem, «Cuvântul „rrom“: o agresiune axiologică», în LUMEA Magazin (nr. 9/2005, pag. 10-11, http://ro.novopress.info/?p=598), reluat, apoi, puţin mai extins şi cu bibliografia aferentă, în Justiţiarul, 14 sept. 2005, pag. 7-8).
[3] Idem, „Înnegresc ţiganii imaginea României?!“; în revista SANTINELA, nr. 11/2006, pag. 4-6, http://www.strajerii.ro/SANTINELA011.pdf. Articolul a fost adus la zi, după un an, sub acelaşi titlu, pe site-ul http://ro.altermedia.info/minoritati/innegresc-tiganii-imaginea-romaniei_7929.html.
[4] Idem, „Ţiganii: o bombă politică iminentă a Uniunii Europene“, pe http://ro.altermedia.info/minoritati/tiganii-o-iminenta-bomba-politica_8220.html#more-8220, şi pe http://justitiarul.ro/semnal/122.html şi http://justitiarul.ro/semnal/133.html; preluat, la fel, pe mai multe site-uri, precum aici: http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/01/vasile-i-zarnescu-tiganii-o-bomba.html.
[5] Victor Roncea, „Cum au devenit românii romi“, în Ziua, nr. 4095, 24 noiembrie 2007, pe http://www.ziua.net/display.php?id=229814&data=2007-11-24, şi pe http://ro.altermedia.info/minoritati/romania-in-plin-razboi-axiologic-cum-au-devenit-romanii-romaniromitigani_7955.html). Pentru alte detalii, cf. Victor Roncea, „Ayatollahul Băsescu, anti-semit şi anti-român“, în Ziua, nr. 3823, 8 ianuarie 2007, http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-01-08&id=213794. Similar, vezi şi: Iulia Popovici, „Cum au devenit ţiganii o temă“, în Ziua, nr. 4025, 4 septembrie 2007, pe http://www.ziua.net/display.php?id=226157&data=2007-09-04.
[6] Dr. M. Băcanu, TIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională. Editura Bravo-Press, 1996, pag. 11-13. Vezi şi: Corneliu Filip, doctor în istorie, „Ţiganii sau romii – problemă a României sau a Europei?“, în Evenimentul, http://www.evenimentul.ro/articol/iganii-sau-romii-problema-a-romaniei-sau-a-europei.html; Delia Radu, „Romii – un nou serial BBC“, pe http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050622_romi_repere_istorice.shtml; *** „Ţiganii – o poveste“, pe http://www.ziare.com/?ziare=details&a_id=170158; Chris Nickson, „Roma (Gypsy) Music Overview“, pe http://worldmusic.nationalgeographic.com/worldmusic/view/page.basic/genre/content.genre/roma__gypsy__music_778. [7]
William V. Bangert, S.J., Istoria iezuiţilor, Editura Ars longa, Cluj-Napoca, 2001, pag. 383-384 şi 442-448. Vezi şi Florian Bichir, Mircea Marian, „Marele eşec al integrării rromilor“, în Evenimentul zilei, nr. 5027, 7 noiembrie 2007, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/marele-esec-al-integrarii-rromilor-467147.html.
[8] Florentina STOIAN, „Ursarii şi căldărarii s-au certat la Olimpiada de rromani“, în Adevărul, nr. 4865, 27 febr. 2006; http://www.adevarul.ro/articole/ursarii-x15f-i-c-x103-ld-x103-rarii-s-au-certat-la-olimpiada-de-rromani/176000.
[9] Marius Niţu, „Ţigăneala ne-a mâncat mămăliga“, în Adevărul, 19 nov. 2007, http://www.gandul.info/puterea-gandului/tiganeala-ne-mancat-mamaliga.html?4237;1043221.
[10] *** „Putin ameninţă România“, în Ziua, nr. 4071, 27 octombrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-27&id=228580. Vezi şi: „Putin ameninta Romania cu fragmentarea“, Asociaţia Civic Media, 27 octombrie 2007, pe http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=512&Itemid=77.
[11] Pentru îndemnul Consiliului Europei la toleranţă, vezi M. C. „Rromii, discriminaţi în România“, în Adevărul, nr. 4861, 22 febr. 2006, http://www.adevarul.ro/articole/rromii-discrimina-x163-i-n-rom-nia/175471; pentru intoleranţă europeană, vezi: Adina Şuteu, „Rromii, o minoritate pe care Europa nu o vrea“, în Adevărul, nr. 5389, 7 noiembrie 2007, http://www.adevarul.ro/articole/de-ce-nu-iubim-tiganii/331280; Marie Marty, „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, în Le Parisien, 16 mai 2006, pe http://www.leparisien.fr/faits-divers/prison-avec-sursis-pour-le-maire-incendiaire-16-05-2006-2006989253.php.
[12] Cf. Cotidianul, 14 noiembrie 2007, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15612&art=38859&cHash=64bfeacc60; vezi şi Viorel Ilisoi, „Veşti bune despre ţigani: ghetoul din Dorohoi“, eodem loco, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15612&art=38848&cHash=ea1f157c1e. Vezi şi: Dr. M. Băcanu, TIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională, Editura Bravo-Press, 1996, pag. 42-45.
[13] Ion Marin, „Bomba interetnică / Cine minimalizează (şi de ce) pericolul «legitimaţiei de maghiar»“, în Ultima oră, 26 aprilie 2001, pag. 1; vezi şi Almona Ţilea şi Andrei Dumitrescu, „Marea diversiune antiromânească / Ungaria vrea să dea «legitimaţie de maghiar» tuturor ardelenilor“, în Ultima oră, nr. 635, 25 aprilie 2001, p. 5.
[14] Angus Fraser, ŢIGANII. Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, pag. 297-298. Vezi şi Ultima oră, 15 martie 2001, pg. 6.
[15] Cornelia Roşoga, „După hoţi şi criminali, presa britanică ne face şi TBC-işti / Tabloidul The Sun continuă campania de denigrare a românilor“, în Gardianul, nr. 1349, 4 nov. 2006, pag. 7; ***, „The Sun ne face tebeciştii Europei“, în Adevărul, nr. 5079, 4 noiembrie 2006, pag. 5; Diana Opriţă, „Zid împotriva rromilor români“, în Curentul, nr. 258(3632), 4 noiembrie 2006, pag. 6; D.E., „Londra exclude românii pe baza unor statistici eronate“, în Ziua, nr. 3773, 6 nov. 2006, pag. 4; vezi şi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/47297/Londra-exclude-romanii-pe-baza-unor-statistici-eronate.html; Ionuţ Apahideanu, „Semper fidelis Patriae“, în http://ro.altermedia.info/politica/semper-fidelis-patriae-sau-romania-who-gives-a_5328.html etc., etc. [16] „Ţiganii din România“, în National Geographic (ediţia în lb. română), noiembrie 2006, pag. 25-51. [17] Ioana Bojan, „NYT «dezvăluie» starea mizeră a copiilor instituţionalizaţi. Să fie vorba de adopţii? / Un articol negat ferm de autorităţile de la Bucureşti pune în pericol aderarea României la U.E.“, în Gardianul, 11 mai 2006, pag. 4. Vezi şi: Ioana Bojan, „NYT «dezvaluie» starea mizera a copiilor institutionalizati. Sa fie vorba de adoptii?“, Infonews, 11 mai 2006, pe http://www.infonews.ro/node/36026.
